sâmbătă, 29 aprilie 2017

Decizie cutremurătoare în justiţia din Finlanda: româncă trimisă la închisoare pentru defăimarea autorităţilor care i-au luat copiii în urmă cu doi ani


Camelia Smicală a aflat astăzi (28 aprilie, n.red.) decizia în procesul pe care autorităţile finlandeze i l-au intentat pentru defăimarea autorităţilor atunci când executorii judecătoreşti i-au luat copiii.

Medicul român Camelia Smicală Jalaskoski trăieşte un coşmar în Finlanda, ţară în care s-a mutat în urmă cu 12 ani. Femeia a aflat astăzi, 28 aprilie, că a fost condamnată la 6 luni de arest, românca fiind dată în judecată de statul finlandez pentru defăimarea autorităţilor, respectiv a executorilor judecătoreşti care au intervenit în forţă, în urmă cu doi ani, pentru a-i prelua copiii.

Povestea dramatică a româncei căreia statul finlandez i-a luat copiii minori, pe Mihail (11 ani) şi pe Maria (10 ani), încredinţându-i serviciului de Protecţie a Minorilor, seamănă mult cu cea a familiei Bodnariu din Norvegia.

Cazul a devenit cunoscut mai ales după ce, în mai 2015, trei executori judecătoreşti şi două reprezentante de la Protecţia Copilului au venit să-i ia pe cei doi copii, spunându-i femeii că îi duc să se întâlnească cu tatăl lor. Au urmat scene abrutizante pentru copiii care au fost agresaţi de executori.

„Prima reacţie a fost să-i iau în braţe şi să-i apăr cu corpul meu. Aşa mi-au fost rupte coastele. Andreea a sunat la poliţie. La venirea poliţiei, executorii judecătoreşti au înhăţat copiii, i-au urcat în maşina socialului şi au disparut. Abia dupa ce copiii au fost răpiţi, Socialul a făcut decizia de preluare a copiilor în plasament“, a povestit femeia.




Exact la un an de la scena traumatizantă la care au fost supuşi, pe 16 mai 2016, copiii au fost luaţi de poliţie de la şcoală şi duşi la casa de copii (Mihail), respectiv într-o familie (Maria). „A trecut mai bine de un an de la ultima şi în acest timp copiii au dat nenumărate semnale care indică lucruri foarte grave şi că starea lor nu este bună deloc. Amândoi reclamă obsesiv că vor să meargă acasă, unde mereu au fost bucuroşi, lângă mama lor, pe care ei o iubesc şi o admiră. Argumentele copiilor cât şi starea lor proastă sunt însă elemente ignorate de cei care pretind că le apără interesele şi le asigură bunăstarea, iar adevărul este că Maria şi Mihai Jalaskoski sunt victime şi nu beneficiari ai serviciului de protecţie a copilului din Tampere“, a comentat o susţinătoare a Cameliei Smicală, Carmen Brandt. Apel disperat la ONU: "Ne-au dus la închisorea de copii" Pe reţelele de socializare au apărut zilele trecute şi două scrisori ale copiilor, traduse de mama lor, în care aceştia cer ajutor pentru a scăpa de coşmarul în care sunt târâţi fără voia lor: „Prima scrisoare a lui Mihai Jalaskoski către Drepturile copilului de la ONU. Mihai are 11 ani. Întâmplarile lui Mihail. Scrise de Mihail. Bună! Sunt Mihai şi am trecut prin încercări foarte grele. Petri, care se dă drept tatăl meu, pe când eu aveam 2 ani (nb. avea cam 4 ani), a încercat să mă omoare pe mine şi pe familia mea. El a izbit-o pe sora mea mai mare, Andreea de perete, s-a urcat pe mama şi pe sora mea mai mică. Apoi, când eu, mama ,sora mea mica şi sora mea mai mare, ne-am mutat de la el, am fost cu toţii fericiţi până ne-au obligat sa ne întâlnim cu Petri. Apoi ne-au dus la casa de copii, de fapt la închisoarea de copii. Am fost luaţi cu forţa, bătuţi şi chinuiţi. Când ne-au dus la nişte lucratori sociali,aceştia ne-au spus că ne vor duce să locuim la Petri. Am sunat de multe ori la 112. Ne era frică de ce o sa ne facă Petri. Când a aflat Petri că am sunat la 112 a început să ţipe la Maria: "ce ati făcut?" El s-a repezit la noi pe scări în sus , ne-a luat telefoanele şi ne-a spus că ne duce la casa de copii. Eu şi Maria am spus că acolo e mai bine decât cu el. Apoi, după ce am ajuns din nou acasă, am fost obligaţi din nou să ne întâlnim cu Petri. Petri ne spune tot timpul că suntem zombi şi că eu şi cu Maria nu vom mai ajunge niciodată acasă. a spus că ne promite că nu o să mai ajungem acasă. va continua.. Prima scrisoare a Mariei Jalaskoski catre Drepturile omului la ONU. Maria are 10 ani. Ce ne-a făcut Petri mie şi familiei mele Petri s-a urcat pe mama când eu eram la mama in braţe şi in acelaşi timp s-a urcat şi pe mine. Petri ma pişca si mă strângea atât de tare de mână (la fel ii făcea si fratelui meu), incât imi rămâneau semne timp de o săptămână. Petri l-a băgat pe fratele meu cu capul sub apă şi a aruncat-o pe sora mea mai mare pe scări. Petri mi-a aruncat cu papucii lui in capul meu si al sorei mele.

Citeste mai mult: adev.ro/op4gr1
Citeste mai mult: adev.ro/op4gr1
sursa
Camelia Smicală a aflat astăzi decizia în procesul pe care autorităţile finlandeze i l-au intentat pentru defăimarea autorităţilor atunci când executorii judecătoreşti i-au luat copiii.

Citeste mai mult: adev.ro/op4gr1
Camelia Smicală a aflat astăzi decizia în procesul pe care autorităţile finlandeze i l-au intentat pentru defăimarea autorităţilor atunci când executorii judecătoreşti i-au luat copiii.

Citeste mai mult: adev.ro/op4gr1
Camelia Smicală a aflat astăzi decizia în procesul pe care autorităţile finlandeze i l-au intentat pentru defăimarea autorităţilor atunci când executorii judecătoreşti i-au luat copiii.

Citeste mai mult: adev.ro/op4gr1

joi, 27 aprilie 2017

TABĂRĂ PENTRU FAMILII ADI-MER

 
Bisericile ADI-MER din Fidenza, Treviso și Ravenna organizează o tabără pentru familii, în Centro Comunitario Evangelico Poggiale. Structura este amenajată pentru a găzdui 120 de persoane, este dotată de bucătărie industrială și o sală de mese încăpătoare. Participantii vor fii cazati în camere cu mai multe paturi, împărțite pentru bărbați și femei.
 
Despre TABĂRĂ
Scopul acestei întâlniri este mai întâi de toate creșterea spirituală a participanților într-un context diferit de cel zilnic. Un alt obiectiv este părtășia frățească și relaționarea cu alte familii creștine, care se confruntă cu aceleași probleme cât și binecuvântări.
Este o tabără creștină, și cei care participă trebuie să respecte regulile de etică creștină. Aceasta înseamnă respect și ascultare față de frații organizatori, prin comportament și vorbire. Se cere deasemenea respect reciproc față de ceilalți participanți și față de cei care slujesc în diferite feluri la tabără.

Studiile biblice vor fi ținute de pastorii și responsabilii prezenți. Pentru servicile divine vor fi implicați și participanții la tabără pentru cântare, iar pentru predicarea Cuvântului va fi pastorul Nelu Moldovan din Oradea.
Mâncarea va fi pregătită de frați și surori însărcinați cu aceasta, iar participanții taberei vor fi implicați în activități de curățenie și de ajutorare la bucătărie (servit la mese, spălarea vaselor, curatenia localurilor).

Sunt invitate toate familiile, cât și tineri și tinere ce intenționează să se căsătorească, până la limita de 120 de locuri.

sursa

Cea mai bună lecție ce-am învățat-o în America


Pe Jimmy l-am intâlnit într-un shop de mașini. A coborât din old-car-ul lui și mi-a zâmbit ștrengărește. Uscățiv, cu degetele subțiri și strâmbe, cu un pantof încălțat în dreptul și cu o sanda zdrențuită în celălalt picior, bătrânul american e bolnav de diabet. Telefonul lui are touch-ul spart, iar pălaria-i e ponosită. Cândva a fost foarte bogat, dar astăzi viața nu mai e atât de grozavă pentru negrul de peste 70 de ani. Nici măcar povestită...

Am simțit că trebuie să mă rog pentru el. N-a refuzat. "Am o soră care e evanghelică, sir", mi-a declatat încântat că voi mijloci pentru el la Domnul. Apoi m-a strâns de mână ca un patent, cu degetele sale încleștate. "Dar înainte să te rogi, vreau să îți spun ceva ce am văzut la tine, domnule!". Rugămintea lui m-a șocat. Și mai ales declarația...

"Odată domnule, zice negrul american, patru prieteni au plecat să găsească Raiul lui Dumnezeu. După ce au întâmpinat mari greutăți au ajuns în fața unui zid înalt. A sărit primul în grădină și a strigat fericit: "Aici e Raiul! Am ajuns! Veniți!" A sărit al doilea și a strigat: "Aici e Raiul. Are dreptate!". A sărit și al treilea: "Waw, îl văd pe Dumnezeu". Dar al patrulea nu a vrut să sară! S-a întors înapoi și a mai venit cu o mie de prieteni!"

"Am văzut asta la tine omule al lui Dumnezeu!, mi-a declarat negrul strângându-mă și mai tare. Tu vrei să duci în Cer cât mai mulți oameni!"

Mi-am pus mâinile peste Jimmy. Rugăciunea care a urmat, acolo în parking, nu o pot descrie... Numai Duhul lui Dumnezeu ar ști să o explice! Eu m-am rugat în românește. El a strigat în engleză. Dar lacrimile noastre aveau aceeași culoare și gust cu dulceață de sfinți! După rugăciune ne-am îmbrățișat lung. Batrânul negru s-a urcat în mașina parcă la fel de veche ca el. Eu am rămas puțin în loc, apoi am intrat în atelierul lui Danny. Primisem cea mai puternică lecție pe tărâmul american. Nu de la un negru. Ci de la Hristos!...

Am realizat că cei mai mulți dintre semeni, dintre biserici sau chiar dintre noi, sărim bucuroși în Edenul lui Dumnezeu. Apoi ne mulțumim și ne-ndopăm singuri cu fructe cerești! Doar unii preferă să se întoarcă să își aducă și prietenii!

Nu vă mulțumiți cu Raiul numai pentru dvs! Grădina Cerului lui Hristos nu e pentru cei ce vor să fie Robinson Crusoe. Când ne vom prezenta într-o zi la porțile ei vor rămâne surprinși că în Rai nu se intră decât cu cineva împreună!

Nicolae.Geantă
Romulus, Michigan

marți, 25 aprilie 2017

Cum raspunde Biserica din Egipt atentatelor recente de Florii?

Cum raspunde Biserica din Egipt atentatelor recente de Florii?

In doua atacuri separate, SIIL-ul a ucis aproape 50 de oameni si a ranit peste o suta. Am discutat despre cum reusesc crestinii din Egipt sa faca fata ultimului atac, dar si persecutiei de secole, cu Dick Brogden, un lider crestin din Cairo.

Nu e ceva nou pentru comunitatea crestina. Cum reusesc ei sa reactioneze potrivit Bibliei?

Biserica din Egipt e una deosebita, in sensul ca ei au o istorie intreaga de persecutii. Ei sufera din secolul al XIV-lea, si chiar dinainte, din timpul lui Diocletian. E vorba de doua milenii de persecutie.

Ce e remarcabil si biblic legat de reactia crestinilor egipteni e ca ei nu au raspuns cu manie si nici n-au pus mana pe arme. Incepand cu liderii Bisericii Copte, cu totii au intors si obrazul celalalt, demonstrand caracterul lui Hristos. Ei au spus ca sunt gata sa sufere de dragul lui Hristos. Chiar daca a fost greu, ii laudam pe fratii si surorile noastre din aceasta tara, pentru demnitatea, rabdarea si harul de care au dat dovada in perioadele de suferinta.

Dick, spune-ne cum se pot ruga crestinii din alte parti pentru crestinii din Egipt?

Rugati-va ca Biserica din Egipt nu doar sa supravietuiasca acestor atacuri, ci sa aiba, har, favoare si curaj sa-si deschida gura si sa impartaseasca musulmanilor din restul tarii motivul pentru care avem speranta.

In mijlocul acestor tragedii, noi nu suntem luati prin surprindere. Noi credem in inviere. Credem ca, in final, Domnul va face ca totul sa fie bine. Asta se va intampla la intoarcerea lui Isus.Pana atunci, rugati-va ca Biserica din Egipt nu doar sa absoarba greutatile, ci sa proclame activ musulmanilor nadejdea mantuirii lor, ca, prin Isus, toate lucrurile s-au indreptat.

 http://alfaomega.tv/stiri


Raport: Islamul – religie majoritară în 2100

In 2100 islamul va fi religia cu cei mai multi adepti din lume, conform unui studiu publicat de Pew Research Center din SUA pe 27 februarie.

In 2010 in lume erau 1,6 miliarde de musulmani, reprezentind aproximativ 23% din populatia planetei. In acelasi an, se estima ca in lume traiau 2,2 miliarde de crestini, ori 31% din intreaga populatie a planetei. In 2050, cind populatia lumii va ajunge la 9,3 miliarde de locuitori, in comparatie cu 6,9 miliarde in 2010, se estimeaza ca numarul musulmanilor va fi aproape egal cu al crestinilor, dar ca ii vor depasi numeric pina in 2100. Trebuie aceste cifre sa ne ingrijoreze? Care sunt cauzele acestui decalaj numeric?

Tendinte demografice

Intre 2010 si 2050 populatia musulmana a planetei va creste cu 73%, in timp ce populatia crestina cu doar 35%. Iar daca directiile demografice curente vor ramine constante pina la sfarsitul veacului, musulmanii vor constitui cea mai numeroasa religie a lumii. Cu toata ca islamul deja este, de mult timp, o religie globala, asemenea crestinismului, pina in 2100 va deveni mult mai numeroasa in tarile in care acuma inca constituie doar o minoritate infima. Pe moment, doar 20% dintre musulmani traiesc in Orientul Mijlociu si Africa de Nord, restul fiind concentrati in regiunea Asia-Pacific (Indonezia, Pakistan, Bangladesh, Iran, Turcia si India). La ora actuala Indonezia e tara cu cei mai multi musulmani, dar in 2050 cei mai multi musulmani vor trai in India, conform Studiului Pew. In Europa, musulmanii vor alcatui 10% din populatia intregului continent in anul 2050.
......
De ce creste populatia musulmana?

Studiul Pew atribuie explozia numerica a musulmanilor factorului demografic – adica femeile musulmane nasc mai multi copii ca femeile crestine – si factorului de varsta. Populatia musulmana e mult mai tinara decit cea crestina. Varsta mediana la musulmani (adica varsta la care intreaga populatie musulmana a lumii poate fi impartita in doua grupuri egale numeric) este de 23 de ani. In alte cuvinte, daca intreaga populatie musulmana a lumii e de 1,6 miliarde de persoane, 800 de milioane dintre ei au varsta de 23 de ani ori mai putin, si 800 de milioane au varsta de la 23 de ani in sus. In contrast, varsta mediana a celorlalte grupuri religioase, inclusiv crestini, este de 30 de ani.

mai mult aici

Rata mare a sinuciderilor în rândul homosexualilor nu este cauzată de „homofobie”

Studiu

Conform unui studiu publicat în Jurnalul European de Epidemiologie (European Journal of Epidemiology) homosexualii care se căsătoresc sau trăiesc într-o formă de parteneriat au o probabilitate de 3 ori mai mare de a se sinucide decât heterosexualii angajați în astfel de relații. Autorii notează că acest fapt se confirmă „chiar și într-o țară în care există un climat comparativ tolerant față de homosexualitate, cum este Suedia”.

Suedia este una din cele mai tolerante țări ale lumii din acest punct de vedere, unde chiar și Biserica oficială, Luteranismul, este prezidată de o femeie-episcop lesbiană. Prin contrast, nu prea mai există toleranță față de cei care subliniază sau afirmă imoralitatea stilului de viață homosexual sau riscurile de sănătate pe care acesta le presupune.

Citește și: INTERVIU: „Suedia pretinde că este tolerantă, dar în fapt este foarte intolerantă cu cei care au alte opinii decât majoritatea.” Interviu cu Ruth Nordstrom (Scandinavian Human Rights Lawyers)

Rezultatele studiului sunt similare altor numeroase studii din anii recenți, care au descoperit o relație puternică între comportamentul homosexual și o varietate de efecte negative, inclusiv în țări „liberale”. Comportamentul homosexual, care adesea presupune o promiscuitate pregnantă și instabilitate în relațiile interpersonale, are ca rezultat rate ale infecției cu HIV de 10-20% din populația homosexuală din ariile urbane, incidență ridicată a herpesului și infecției cu virusul cancerigen Epstein-Barr, a sifilisului, cancerului anal și a altor boli.

Concluzia inevitabilă este că pretenția adesea ridicată de lobby-ul homosexual că întotdeauna pentru suferințele acestora sunt de vină alții este falsă. Homosexualitatea este un stil de viață auto-distructiv care conduce la frustrare și disperare chiar și atunci când practic nu există nimeni pe care să îl acuzi de „homofobie”.

http://www.culturavietii.ro

Provocarile vestirii Evangheliei in Islanda


E considerata cea mai necredincioasa tara din Europa si cimitirul predicatorilor. Este vorba de Islanda, insula stancoasa situata in nordul Oceanului Atlantic. Natiunea are in jur de 300.000 de locuitori, insa doar 5 biserici sanatoase. Este si mai ciudat faptul ca tara sustine ca majoritatea cetatenilor sunt crestini. Recent, am stat de vorba cu fondatorul de biserici si pastorul Guunar Gunnarsson despre aceasta contradictie si despre viata Bisericii in Islanda. Cum poate o natiune care afirma ca 85% dintre locuitori sunt crestini sa fie a sasea dintre tarile ateiste din lume? Pare a fi o contradictie.

video aici  

Guunar Gunnarsson: Conform legii, cand se naste un copil, din start este trecut in documente ca fiind crestin. Daca parintii sunt inregistrati intr-o biserica de stat, copiii sunt inregistrati in mod automat in aceeasi biserica. 85% este mult, insa nu pentru ca oamenii s-ar fi inregistrat in bisericile de stat, ci pentru ca au devenit in mod automat membri dupa nastere si au devenit, din start, crestini. Sunt putini crestini autentici aici.

Un fost pastor a spus ca Islanda este cimitirul predicatorului. Este o afirmatie dramatica. De ce este atat de dificil sa vestesti Evanghelia acolo?

Guunar Gunnarsson: Noi credem ca nu ne lipseste nimic. Este un cimitir frumos. Cu siguranta este un loc frumos, un loc unde se traieste bine. Insa exista apatie. Cand echipele de misionari au venit aici si au cerut parerea oamenilor, nu au intampinat ostilitate sau amenintari impotriva Evangheliei, ci apatie. Oamenii au o gandire relativista, spunand ca este in regula daca misionarii au credinta, insa ei nu au nevoie de Isus. L-au respins pe Isus, fara sa fi stiut cine este El si ce spune Scriptura despre El.

Care este cea mai buna metoda de a castiga oameni pentru Hristos in acea cultura? Stiu ca poate fi o provocare.

Guunar Gunnarsson: As zice ca ne aflam intr-o situatie trista, pentru ca trecem prin incercari si greutati. Cultura noastra pune accent pe arta. Incercam sa folosim arta pentru a-L slavi pe Dumnezeu si pentru a impartasi Evanghelia. Ne dam seama tot mai mult ca modul traditional de evanghelizare nu functioneaza. Am impartit fluturasi in centru timp de doi ani si jumatate. Ne-am dat seama ca am cheltuit multi bani pentru a aduce aici grupuri mici de misionari. Daca privim in urma, vedem ca nicio persoana nu a venit la biserica in urma aplicarii acestei metode.

Cum a crescut numarul membrilor in biserica ta in ultimii ani, in urma aplicarii acestor tehnici noi si in urma intelegerii care sunt metodele eficiente?

Guunar Gunnarsson: Ne-am reorganizat strategiile de evanghelizare. Ne-am concentrat atentia asupra localnicilor. I-am pregatit pentru evanghelizare, sa impartaseasca Evanghelia in viata de zi cu zi. Se pare ca membrii pe care ii avem acum in biserica se datoreaza oamenilor care au fost credinciosi in viata de zi cu zi si au vorbit prietenilor despre Evanghelie si pentru ca au vorbit in mod deschis despre incertitudini. Avem un grup mic care organizeaza intruniri si invita oamenii sa vina si sa puna intrebari despre credinta. Sunt atei care vin in mod regulat, in grupuri mici, la serviciile de duminica dimineata si inca sunt atei. Ii intreb aproape de fiecare data daca sunt pregatiti sa marturiseasca ca Hristos este Domnul. E lucrarea Domnului, iar noi nu o putem explica. Nu suntem o biserica numeroasa, nu vreau sa creez ideea ca avem mii de membri. Duminica vin cincizeci de oameni. Nu suntem o biserica numeroasa. Insa Dumnezeu lucreaza intr-o tara in care multe biserici au si mai putini membri. Ne minunam, nadajduim si ne rugam ca Dumnezeu sa lucreze in continuare. Vedem cum vin cativa oameni la Hristos. Semanam si nadajduim ca in viitor copiii si nepotii nostri vor putea culege roadele muncii noastre. Ramanem credinciosi indiferent ce vedem, vom sadi cu loialitate, vom impartasi Evanghelia, ne vom bizui pe adevarurile lui Dumnezeu si le vom impartasi cu har asa cum a facut Hristos.

http://alfaomega.tv/stiri

luni, 24 aprilie 2017

Povestea unui copil obținut prin surogație


Italia poate retrage custodia unui copil vândut prin surogație

În contradicție cu precedenta decizie, Marea Cameră a Curții a decis, cu 11 voturi la 6, că autoritățile italiene pot retrage în mod legitim custodia unui copil obținut ilegal prin surogație de la părinții cumpărători. În acest fel, Curtea înapoiază Statelor europene posibilitatea de a lupta contra surogației internaționale.

Cauza aceasta este diferită de deciziile contra Franței (Mennesson, Labassée, etc) prin aceea că copilul nu are nicio legătură biologică cu cumpărătorii italieni: el a fost produs la comandă pentru suma de 49.000 de euro de o companie din Moscova cu gameții altor persoane. Autoritățile italiene, luând în considerare violarea legislației internaționale și a ordinii publice italiene, au decis – în interesul copilului – să retragă custodia cumpărătorilor și să-l plaseze în plasament în vederea adopției. Copilul a trăit mai puțin de 6 luni cu cumpărătorii săi.

Într-o primă decizie din 27 ianuarie 2015, Curtea a condamnat Italia la plata a 30.000 de euro către cuplu, socotind că retragerea custodiei a fost o încălcare a respectului pentru viața privată și de familie, admițând că Italia poate refuza să recunoască filiația stabilită în Rusia. Pentru a ajunge la o asemenea decizie, Curtea a concluzionat că achiziționarea unui copil poate constitui fundația vieții de familie protejată de Drepturile Omului, atâta timp cât cumpărătorii „acționează ca părinți” pentru câteva luni. Curtea dedus din aceasta că protecția acordată acestei „vieți de familie” are precedență în fața respectării ordinii publice și că a fost în interesul copilului să fie crescut de către cumpărătorii săi. Astfel, Curtea a ratificat vânzarea unui copil, paradoxal în numele interesului superior al acestuia.

Doi judecători cu opinii separate atunci, Robert Spano și Guido Raimondi, din care ultimul a fost ales Președinte al CEDO, au denunțat atunci decizia întrucât aceasta reduce libertatea Statelor de a nu conferi efect legal surogației gestaționale și chiar neagă legitimitatea alegerii pe care Statele o fac în acest sens.

În noua hotărâre din 24 ianuarie 2017, și este important să subliniem acest lucru, Marea Cameră a concluzionat asupra absenței unei vieți de familie, chiar și a uneia de facto (§ 157) între petiționari și copil din cauza absenței oricărei conexiuni biologice dintre ei, a scurtimii duratei relației și a incertitudinii legăturii dintr-o perspectivă legală, precum și „în ciuda existenței unui proiect parental și a calității legăturilor emoționale” și a considerat că doar viața privată a petiționarului a fost afectată de luarea copilului din custodie.

Curtea, cu toate acestea, a recunoscut că viața privată a petiționarilor a fost afectată de retragerea copilului, dar fără a conduce la o violare a drepturilor lor, în condițiile în care scopul legitim al acestei scoateri din custodie a fost protejarea ordinii și protejarea drepturilor și libertăților altora, în particular a copilului în ce privește filiația. Curtea a mai socotit că separarea nu va cauza copilului daune grave și ireparabile. Mai mult, Curtea a apreciat că autoritățile au menținut un echilibru între interesele diferite aflate în joc, rămânând în același timp într-o marjă largă de apreciere ce le era la dispoziție.

Ca atare, nu a existat nicio violare a dreptului la respectul pentru viața privată și de familie a petiționarilor.

Într-o evoluție importantă, și contrar deciziei anterioare, Marea Cameră reține că „Convenția nu recunoaște un drept la a deveni părinte” și explică faptul că „interesul public” are întâietate asupra „dorinței de a deveni părinți”. Mai mult, a fost legitim să fie retrasă custodia copilului, întrucât „agrementul de a lăsa copilul să stea cu aplicanții (…) ar fi fost echivalentul legalizării situației create de aceștia printr-o încălcare a unor reguli importante în legea din Italia” (§ 215).

Prin această decizie, Marea Cameră nu a profitat, din păcate, de ocazie pentru a condamna surogația în sine, dar oricum a conferit din nou statelor libertatea de a refuza „fait accompli” și de a sancționa persoanele care recurg ilegal la surogație, ca în acest caz. Durerosul principiu al acestei sancțiuni este susținut, în acest caz, și doar proporționalitatea acesteia este remisă controlului Curții.

Centrul European pentru Lege și Justiție a intervenit în diversele instanțe interesate, și nu a încetat niciodată să denunțe decizia din 2015. ECLJ salută această decizie și felicită autoritățile italiene pentru apărarea lor.

Hotărârea arată încă o dată că mobilizarea guvernelor și a părților interesate, precum ECLJ, permite progresul în direcția protejării Drepturilor Omului, chiar și contra unor decizii grăbite ale Curții.

sursa

Eutanasia – de la Statul Secular la Statul Criminal

  Eutanasia – de la Statul Secular la Statul Criminal. În Olanda, 6.100 persoane au fost eutanasiate în 2016, reprezentând o creștere cu 10% față de anul anterior. Datele din acest stat-pionier în domeniul eutanasiei sunt relevante pentru extinderea în mare viteză, la nivel global, a acestei practici criminale... 

Eutanasia este o inventie a statului secular postmodern. Citind astfel de informatii, ne intrebam daca nu cumva statul secular postmodern si-a pierdut abilitatea de a discerne intre bine si rau sau, ca sa folosim termeni din afara vocabularului corectitudinii politice, daca nu cumva a luat-o razna. Si ne intrebam de ce, de vreme ce are la dispozitie experti in toate domeniile relevante: economisti, politologi, experti in medicina, stiinta, legiuitori, judecatori ilustri, avocati cu renume, o clasa de tehnocrati supra-educati. Cu toate acestea, el pare mai putin capabil azi de a discerne intre bine si rau ca oricind in trecut…

Cetateni responsabili ori calai obedienti?

Si mai grav, statul secular pare sa nu mai vrea cetateni responsabili, ci calai obedienti care sa-i execute ordinele, chiar daca acestea sunt irationale. Pentru el, oamenii de buna credinta par sa devina irelevanti iar libertatea lor de a-si exercita aptitudinile si profesiile in mod responsabil, benefic si constructiv devin secundare atunci cind ele intra in conflict cu obiectivele si ideologia statului. Niciunde nu se vede mai clar si pronuntat acest conflict decit atunci cind e vorba de dreptul fundamental al tututor fiintelor umane, nascute ori nenascute, la viata. Ideologia „suprapopularii” si a controlului populatiei e una din doctrinele cele mai indragite si infailibile ale statului secular. Pentru a ne covinge de asta e suficient sa privim la ce s-a intimplat la inceputul acestui an, cind tarile occidentale au decis sa-si sporeasca contributia financiara pentru avort in tarile nedezvoltate, ca riposta la decizia Administratiei Trump de a interzice folosirea fondurilor americane pentru finantarea programelor de control a populatiei in Lumea a Treia!

In acelasi timp, insa, si cu o deosebita agresivitate, se manifesta promovarea eutanasiei si incalcarea libertatii de constiinta a profesionistilor medicali care refuza sa ucida fiintele umane nascute ori nenascute.

Saptamina trecuta a facut inconjurul lumii o stire deosebit de grava din Suedia unde, cu citiva ani in urma, o moasa a refuzat sa participe la servicii de avort in spitalul in care lucra din motive de constiinta si convingeri religioase. Cu toate ca moasele sunt destinate de fapt sa ajute femeile insarcinate nu sa avorteze copii, spitalul a amenintat-o cu pierderea locului de munca. Femeia a ales sa asculte de constiinta ei, a fost concediata, iar de atunci se plimba prin tribunale. Saptamina trecuta, o curte de apel din Suedia a decis definitiv impotriva ei: autoritatile si guvernul, a decretat tribunalul, pot constrange personalul medical sa presteze servicii de avort chiar daca ele contravin convingerile lor religioase ori de constiinta, iar in caz contrar li se poate interzice practicarea profesiei.

O stire la fel de grava a venit, la inceputul lunii, din Canada, unde eutanasia a fost dezincriminata si decretata un „drept fundamental” in 2015 prin hotarirea Tribunalului Suprem. Ca urmare, Parlamentul canadian a adoptat o lege care a reglementat practica eutanasiei. Pacientii, insa s-au lovit de o problema majora: numarul in crestere de medici canadieni care, din motive de constiinta, refuza practica! Riposta autoritatilor canadiene a fost rapida si radicala – si aceeasi ca in Suedia: persecutia. Printre altele, a fost pusa la dispozitia publicului o linie telefonica speciala unde pacientii pot face plingeri impotriva medicilor care refuza sa eutanasieze pacienti. Medicii pot si ei sa faca plingeri similare impotriva colegilor lor care isi asculta constiinta profesionala. Dupa cum se vede, practicile comuniste si naziste reapar din nou in Scandinavia si Canada!

Aceste doua informatii se alatura unora asemanatoare care sosesc in buletinele de stiri din multe tari occidentale in ultimii 10-15 ani. Libertatea de constiinta este persecutata, in timp ce exercitarea unor false „drepturi” se extinde.

Tinutul Northen Territory din Australia a legalizat eutanasia anul acesta, la fel si Districtul Federal care gazduieste capitala SUA. California a facut-o in 2015. Proiecte de lege similare sunt dezbatute in New York si Massachusetts. In America de Sud, Tribunalul Suprem din Columbia a decretat existenta unui drept la moarte („right to die”). Islanda a anuntat acum cateva luni toti copiii nenascuti care sunt diagnosticati cu Sindrom Down sunt avortati in aceasta tara. TOTI! 100%! In Danemarca, procentul e de 98%. Elvetia a ajuns destinatia preferata a europenilor care vor sa fie eutanasiati dar nu o pot face (inca) in tarile unde locuiesc. Spre exemplu, 244 de britanici au fost eutanasiati in Elvetia; in Marea Britanie suicidul e inca ilegal, dar presiunile politice, legislative si judecatoresti pentru decretarea ori recunoasterea de catre curtile de judecata a unui drept la eutanasie devin tot mai intense si frecvente.

La fel de adevarat este ca in unele state ale SUA, cum ar fi Hawai, Colorado, Maine si New Mexico, incercari recente de legalizare a eutanasiei au esuat, dar nimeni nu mai pune la indoiala ca ingerul mortii continua sa-si manifeste puterea crescinda.

De la Statul Secular la Statul Criminal

Eutanasia si suicidul asistat sunt cauze pe care stanga politica si intelectuala le-au adoptat nu cu multi ani in urma, afirmindu-le ca manifestari legale ale unui presupus „drept la moarte”. Eutanasia este uciderea legala a fiintelor umane prin proceduri medicale intr-un cabinet medical, iar suicidul asistat e sinuciderea acasa, cu medicamente letale, prescrise de medic.

La fiecare cinci ani, Olanda publica un studiu cuprinzator privind eutanasia in aceasta tara, studiu care arata ca, de la an la an, tot mai multe persoane sunt eutanasiate acolo. Intre 2006 si 2016 numarul lor a crescut cu 37%, dar numarul lor este subraportat; astfel se apreciaza ca 23% sau aproximativ 1.400 de persoane decedate au fost eutanasiate anul trecut fara ca eutanasia sa fie mentionata in certificatul de deces. Daca aceste persoane sunt adaugate la numarul persoanelor care oficial sunt eutanasiate, numarul total al persoanelor eutanasiate in Olanda in 2016 ar fi fost de 7.500, ori aproximativ 5% din total.

Mai alarmant, in octombrie anul trecut parlamentarii au luat in dezbatere posibilitatea extinderii „dreptului” la eutanasie la toate persoanele de peste 75 de ani la cerere, chiar daca nu sunt bolnave. In plus, medicii care eutanasiaza persoane bolnave fara consimtamintul lor nu sunt sanctionati! Anul trecut, de exemplu, un medic olandez a ucis o femeie suferinda de dementa senila, cu acordul familiei – dar fara acordul ei!!! Nici medicul, nici membrii familiei nu au fost sanctionati, autoritatile declarind ca ei au actionat „de buna credinta”!

Dincolo de ocean, in Canada, Tribunalul Suprem Canadian si-a justificat decizia de legalizare a eutanasiei pe motiv ca nicio fiinta umana nu trebuie „condamnata sa traiasca o viata de suferinta severa si intolerabila” si ca dreptul la suicid asistat trebuie extins fiecarei persoane care il cere, daca persoana respectiva sufera de o boala „nevindecabila si grea”. Tribunalul nu a exclus persoanele care din motive de incapacitati fizice ori mintale nu pot sa-si exprime in mod constient si convingator vointa, ceea ce i-a ingrozit pe multi, in special pe varstnicii care se tem ca eutanasierea fortata, deja practicata, asa cum am scris mai sus, in Olanda, s-ar putea extinde si in Canada. Media canadiana a publicat mai multe stiri despre oameni in varsta care si-au tatuat pe corp, cu litere mari, inscriptia, „do not euthanise me” („nu ma eutanasiati”).

Argumentele rationale impotriva eutanasiei

Monitorizam periodic comentarii care analizeaza aspectele legate de etica eutanasiei si a suicidului asistat. In general, exista patru (4) argumente fundamentale impotriva lor.

In primul rind, eutanasia si suicidul asistat pun in pericol viata persoanelor vulnerabile din punct de vedere emotional si cu probleme mentale. Aceste persoane nu au nevoie de o moarte accelerata ci de ajutor din partea societatii.

In al doilea rind, ele corup practica medicinei si relatia dintre pacient si medic. Relatia dintre medic si pacient a fost totdeauna una de incredere reciproca, cei din urma depinzind de expertiza si compasiunea medicilor. Extinderea culturii pro-eutanasie va submina confidenta pacientilor in a dezvalui medicilor problemele medicale reale cu care sa confrunta de teama de a nu fi eutanasiati impotriva vointei lor, ori de a li se pune in minte de catre medici eutanasia ca o optiune viabila pentru rezolvarea problemelor lor de sanatate. Confuzi si dezorientati, e foarte posibil ca pacentii sa ceara sa li se curmeze viata. Medicii sunt gardienii sanatatii pacientilor nu executorii lor. In mod traditional, practica medicinii a fost directionata spre viata si salvarea vietii oamenilor nu uciderea lor.

In a treilea rind, eutanasia si suicidul asistat afecteaza negativ relatiile inter-generationale. Odata infiripata in mintea copiilor ca o optiune pentru a scapa de parintii lor suferinzi, membrii familiei ar putea convinge parintii sa solicite eutanasie pentru a nu fi o povara pentru copiii lor. Asta deja se intimpla in tarile care au legalizat eutanasia. Oregon a fost primul stat din SUA care a legalizat eutanasia iar rapoartele statistice anuale publicate acolo indica ca de la an la an numarul persoanelor care cer sa fie eutanasiate pentru a nu fi o povara pentru copiii lor e in crestere. In 2014, 42 astfel de persoane au fost eutanasiate din acest motiv, iar in 2016, 65.

In al patrulea si ultimul rind, eutanasia si suicidul asistat submineaza demnitatea umana si egalitatea in fata legii. Ele devalorizeaza viata si reclasifica fiintele umane in „fiinte care merita sa traiasca” si „fiinte care nu merita sa traiasca”, cele din urma fiind o povara financiara pentru societate, familii si companiile de asigurare medicala – infirmii, dizabilii, copiii nenascuti cu Sindrom Down, persoane suferinde de dementa senila / Alzheimer…

Perspectiva crestina asupra acestor subiecte este limpede: in loc sa „ajute” persoanele vulnerabile sa-si curme viata, societatea trebuie sa le ofere ingrijirea medicala paliativa de care au nevoie, precum si solidaritatea umana atit de necesara pentru a iesi din depresia care-i impinge la suicid. Datoria medicilor a fost dintotdeauna, si trebuie sa ramina, aceea de a vindeca, acolo unde acest lucru este posibil, dar in niciun caz sa ucida. 
sursa

duminică, 23 aprilie 2017

APC solicită demisia ministrului Sănătății! Barnevernet românesc

 APC solicită demisia ministrului Sănătății! Barnevernet românesc: Părinții care refuză vaccinarea copiilor pot face închisoare de la 3 la 7 ani, iar copiii acestora vor fi instituționalizaț

Asociația Pro Consumatori (APC) cere demisia ministrului Sănătății, Florin Bodog, după ce a fost pusă în dezbatere Legea Vaccinării. Legea conține o serie de prevederi dure, de exemplu părinții care refuză vaccinarea copiilor pot face închisoare de la 3 la 7 ani, iar copiii acestora vor fi instituționalizați! Putem vorbi de un veritabil Barnevernet românesc.

APC mai spune că în nicio țară din Uniunea Europeană nu sunt obligatorii 8 vaccinuri.

Demersul este parte a Campaniei naționale de informare și educare "Fii un Pacient ACTIV!’’ a Asociației Pro Consumatori (fosta Asociație pentru Protecția Consumatorilor din România – APC România) - campanie de informare despre drepturile și obligațiile pacienților. Campania „Fii un Pacient ACTIV!” este un îndemn adresat consumatorilor români de a-și schimba mentalitatea în privința serviciilor medicale.

„Vrem ca pacienții români să-și conștientizeze drepturile si să le ceară atunci când acestea sunt ignorate.
Domnule Ministru, Asociația Pro Consumatori vă solicită în mod public să retrageți de pe site-ul Ministerului Sănătății proiectul de lege privind organizarea și finanțarea activității de vaccinare a populației din România, din următoarele considerente:
 


I. În niciun stat membru al Uniunii Europene nu sunt obligatorii 8 vaccinuri, așa cum se intenționează a se reglementa prin acest proiect de act normativ.

II. Vaccinul este un medicament, dar poate fi și o armă biologică având în vedere faptul că în compoziția acestuia sunt permise a fi introduse bacterii și virusuri vii atenuate, precum și alte substanțe chimice. Din expunerea de motive nu reiese că acest proiect de lege trebuie să primească și avizul Consiliului Superior de Apărare a Țării. Totodată, în cuprinsul acestui proiect de lege nu există inserată nicio dispoziție legală cu privire la obligația Ministerului Sănătății de a realiza analize de laborator asupra unor eșantioane extrase din fiecare lot de vaccinuri achiziționate pentru a se verifica siguranța, calitatea și eficiența vaccinurilor.

III. La secțiunea a 4-a din expunerea de motive se precizează că „Proiectul de act normativ nu are impact asupra bugetului general consolidat”. Având în vedere această afirmație, vă rog să ne răspundeți la următoarele întrebări:
Care este bugetul anual necesar achiziționării celor 8 vaccinuri ce vor deveni obligatorii prin acest proiect de lege?
Care este bugetul anual necesar asigurării continuității lanțului de frig de la preluarea vaccinurilor de la producător și până la distribuirea acestora furnizorului de servicii medicale de vaccinare?

Care este bugetul anual necesar decontării serviciului de administrare a tuturor vaccinurilor de către furnizorii de servicii medicale de vaccinare?

Care este bugetul anual necesar funcționării Grupului Tehnic de Coordonare a Activității de Vaccinare?

Care este bugetul anual necesar funcționarii Comisiilor de vaccinare județene și a Municipiului București?

Care este bugetul anual necesar pregătirii și desfășurării cursurilor pentru personalul medical al furnizorilor de servicii de vaccinare?

Care este bugetul anual necesar pentru realizarea studiilor de seroprevalență, sociologice și a campaniilor de informare?

Care este bugetul anual necesar pentru menținerea și înlocuirea camerelor frigorifice la nivelul depozitelor județene?

Care este bugetul necesar pentru administrarea și dezvoltarea Registrului Național de Vaccinare?

Care este bugetul necesar pentru realizarea site-ului informativ www.desprevaccin.ro?

IV. La secțiunea a 6-a din expunerea de motive intitulată „Consultări efectuate în vedere elaborării proiectului de act normativ” menționați faptul că ați consultat societatea civilă, fără a enumera ONG-urile care au participat la elaborarea acestui proiect de act normativ. Având în vedere acest lucru, vă rog să ne prezentați lista ONG-urilor care s-au implicat în elaborarea acestui proiect de lege.

V. Grupul Tehnic de Coordonare a Activității de Vaccinare (GTCAV), potrivit dispozițiilor din acest proiect de lege, capătă puteri excepționale (avizează adeverințele eliberate pe numele copiilor care atestă contraindicația definitivă la un anumit vaccin sau la mai multe, avizează componența comisiilor județene de vaccinare, coordonează și analizează activitatea comisiilor județene de vaccinare, propune calendarul național de vaccinare) devenind un organism suprastatal. Din conținutul acestui proiect de lege nu reiese cine numește reprezentanții grupului și ce criterii trebuie să îndeplinească aceștia. Membrii GTCAV trebuie să aibă, prin lege, calitatea de funcționar public pentru a-i responsabiliza în legatură cu deciziile luate, iar la preluarea mandatului trebuie să-și facă publice pe site-ul Ministerului Sănătății următoarele documente: curriculum vitae, declarația de avere și declarația de interese. Potrivit acestui proiect de lege, GTCAV este format din 10 membri, pentru a evita situațiile neplăcute, gen balotaj, în care decide președintele grupului, în acest fel dându-i-se puteri excepționale președintelui, propunem că acest grup să aibă un număr impar de membri.

VI. Administrarea unor vaccinuri (medicamente) este condiționată de exercitarea unui drept constituțional - dreptul la educație! O astfel de dispoziție legală încalcă Constituția României și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care prevede la articolul 3, intitulat „Dreptul la integritatea persoanei”, ca „Orice persoană are dreptul la respectarea integrității sale fizice și mentale. În domeniile medicinei și biologiei, trebuie respectate în special: (a) consimțământul liber și informat al persoanei în cauză, în conformitate cu procedurile prevăzute de lege.”

VII. Dubla incriminare a părinților: acuzația de rele tratamente aplicate minorului, care se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani, și privarea de educație pentru copiii acestora dacă nu sunt vaccinati! Această practică se numește vânzare condiționată și este interzisă prin lege!

VIII. Din conținutul acestui proiect de lege reiese că vaccinarea este obligatorie și pentru adulții sănătoși, dar și pentru cei care suferă de afecțiuni cronice. Cu ce vaccinuri vor fi vaccinate persoanele care, prin natura profesiei pot reprezenta surse de infecție care ar putea pune în pericol sănătatea publică și ce profesii intră sub incidența acestor viitoare dispoziții legale? Cu ce vaccinuri vor fi vaccinate persoanele care suferă de afecțiuni cronice?

IX. În capitolul III intitulat „Finanțarea activității de vaccinare” se mentionează ca activitatea de vaccinare se poate finanța și din veniturile proprii/donații/sponsorizări. De la cine poate primi donații și sponsorizări Ministerul Sănătății? Din ce sunt constituite sursele de venituri proprii ale Ministerului Sănătății?

X. Potrivit proiectului de lege atât furnizorii de servicii medicale de vaccinare, cât și personalul medico-sanitar și farmaceutic cu drept de liberă practică  este obligat să nu furnizeze informații eronate, nedovedite științific, tendențioase legate de vaccinuri și activitatea de vaccinare. Ministerul Sănătății are o bază de date cu studii despre beneficiile vaccinării? Dacă da, vă rugăm să o faceți publică!

XI. Ca nu cumva să scape vreun copilaș nevaccinat, prin acest proiect de lege ați prevăzut obligația „cetățenească” de  înștiințare a comisiei județene de vaccinare în legătură cu copiii care nu au fost vaccinați pentru multe instituții ale statului român, cum ar fi: unitățile de învățământ, autoritățile administrației publice locale și direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului. Cu astfel de dispoziții legale nu faceți altceva decât să încurajați delațiunea!

În concluzie, toate instituțiile statului român trebuie să fie angajate în atingerea acestui obiectiv național „Niciun copil român nu trebuie să scape nevaccinat!”

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a reușit, de asemenea, să distrugă încrederea populației în vaccinuri cu ocazia așa numitelor „pandemii” de „gripă aviară” și „gripă porcină”. După ce OMS a declanșat alerta de „pandemie” în cazul ambelor forme de gripă, facilitând în acest mod vânzarea (de către companiile farmaceutice) unor cantități uriașe de doze de vaccin, după ce am fost amenințați pe majoritatea canalelor mass-media că ne așteaptă „apocalipsa” dacă nu ne injectăm un vaccin pentru a cărui siguranță nimeni nu și-a asumat răspunderea legală, realitatea ne-a demonstrat tuturor, fără putință de tăgadă, că OMS a jucat rolul de agent de vânzări pentru respectivele vaccinuri.

Criza de încredere cu care ne confruntăm în prezent atât la nivel național, cât și la nivel internațional se datorează, în primul rând, specialiștilor care și-au permis să promoveze în spațiul public informații false de cea mai joasă speță și să amenințe populația pentru a obține rezultatul mult dorit: injectarea a cât mai multe doze de vaccin pentru a lupta împotriva unor false „pandemii”!

Atunci când căutați vinovații pentru scăderea gradului de acoperire vaccinală din România, uitați-vă la specialiștii care ne-au amenințat și ne-au mințit!

Uitați-vă la acei specialiști care au încercat să inoculeze panică în rândul populației pentru a obliga oamenii să se vaccineze, uitați-vă la specialiștii care ne-au amenințat cu „apocalipsa” și care au promovat vaccinarea cu forța a populației pentru a lupta împotriva unor „pandemii” care s-au dovedit a fi false, dar care s-au dovedit a fi cel mai eficient instrument de marketing folosit de către companiile farmaceutice pentru a-și vinde propriile vaccinuri!
Având în vedere campania agresivă pentru vaccinarea obligatorie susținută de către instituțiile statului român, inclusiv de către Ministerul Sănătății, reprezentanții societății civile independente din România au crezut de cuviință că trebuie să ia atitudine împotriva acestui demers neconstituțional prin care se dorește ca un număr de 8 vaccinuri să devină obligatorii. Redăm mai jos punctul de vedere al organizațiilor care susțin vaccinarea voluntară, așa cum este și în prezent, adică fiecare părinte să decidă dacă îi sunt necesare anumite vaccinuri copilului său.

 „Reacțiile adverse ale vaccinurilor (sindrom Guillain-Barre, paralizie, nevrită, dermatită, diaree, vărsături, gastroenterita severă, scleroza multiplă, inflamație a creierului - encefalită, meningită, artrită, bronșită, apnee, reacții anafilactice, reacții alergice, infecții ale tactului respirator superior, pierderea conștienței, nevrită optică, umflare la nivelul fetei etc.) și compoziția biologică-chimică a acestora (hidroxid de aluminiu, formaldehidă, fosfat de aluminiu, sulfat de magneziu, acid citric, acid acetic, glicerină, 3 tulpini de virusuri poliomelitice inactivate (adică virușii sunt vii, dar virulența lor a fost redusă), anatoxina difterică, anatoxina tetanică, antigen de suprafață al virusului hepatic B, antigen Bordetella pertussis, polizaharid al Haemophilus influenza tip b etc.) îndreptățesc autoritățile să acorde o atenție deosebită monitorizării acestora și supravegherii calității importurilor de vaccinuri. Fiecare copil al acestei țări are dreptul la viață!!! Statul român, prin anumite măsuri spartane, gen vaccinarea obligatorie, nu are dreptul să pună în pericol viața copiilor alergici la anumite ingrediente ale vaccinurilor sau care au un sistem imunitar slăbit. Nimeni nu-i cunoaște mai bine pe acești copii în afară de părinții lor. Prin urmare, numai părinții sunt îndreptățiți să ia decizii pentru copiii lor atât din punct de vedere legal, cât și moral! Acești "lobiști” care susțin vaccinarea obligatorie și ne sunt prezentați ca fiind „experți  medicali” ar trebui, mai întâi, să ne explice cum au reușit să acumuleze averi impresionante într-o perioadă de timp atât de scurtă.

Noi, părinții responsabili, nu avem nevoie de despăgubiri din partea statului român pentru erori medicale generate de vaccinuri.

Noi, părinții responsabili, nu vrem să fim umiliți și amenințați de comisii formate din semidocți, că ne vor fi luați copiii de statul român dacă nu-i vaccinăm!

Noi, părinții responsabili, nu vrem un Barnevernet românesc, modelul norvegian în care niște funcționari semidocți știu cel mai bine ce este potrivit pentru copiii noștri! Acest model nu trebuie să se aplice NICIODATĂ în România!
Statul, prin reprezentanții săi vremelnici, nu poate să încalce Constituția României și să ne impună administrarea unor vaccinuri (medicamente) copiilor noștri sub pretextul prevenirii unor boli demult eradicate, unele dintre ele fiind denumite și boli ale sărăciei. Dacă statul ne va încălca drepturile constituționale, atunci noi ca cetățeni avem dreptul la nesupunere civică!” conf. univ. dr. Costel Stanciu, președinte APC.

„Administrarea cu forța a unei molecule farmacologic active unei populații sau comunități creează sentimentul degradant că guvernul își tratează poporul ca pe sclavi, că îi încalcă în picioare conștiința identității de gen, că îl tratează ca pe o turmă, nici măcar ca pe un bun plătitor de biruri.”Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, http://www.clinicanera.ro .
  

"Vaccinarea, atunci când devine obligatorie, nu mai întrunește condițiile unui act medical: consimțământul informat al pacientului, lipsa oricărei forme de constrângere asupra pacientului.Vaccinarea obligatorie devine astfel execuție. Medicii ar trebui să se delimiteze de astfel de acțiuni, făcute pe răspunderea lor, de către autorități abuzive și dictatoriale. Medicii ar trebui să refuze actele medicale comandate de guvernanți și dacă guvernanții continuă să nu țină cont de avertizări și introduc legea vaccinării obligatorii, atunci să-l cheme din închisoare pe Vișinescu și Ficior și să facă plutoane de execuție, care să execute vaccinările obligatorii. În 2017 nu mai putem tolera, în calitate de cetățeni, pacienți, medici, încălcări de tip nazist și comunist ale drepturilor omului, drepturilor pacienților sau profesiei medicale." Dr. Cacovean Adrian, medic primar chirurgie cardiovasculară, doctor în științele medicale, Președinte Asociația pentru Apărarea Dreptului la Sănătate și Proprietate al Cetățeanului.

„Titularul sănătății și al dreptului la sănătate este persoana umană. La nivel de grup și populație (meso și macro-social), sănătatea nu poate fi conceptualizată și administrată decât cu condiția respectării drepturilor fundamentale ale membrilor acestora, în special dreptul adulților la autonomie și al părinților de a reprezenta interesele copiilor lor.Din aceste motive, perspectiva introducerii unor prevederi legale care să oblige la efectuarea unei intervenții medicale, fie ea și preventivă cum este vaccinarea, este contrară Constituției și drepturilor cetățenești.” Bogdan I. Stanciu, președinte PRO VITA București, www.asociatiaprovita.ro .

"Vaccinarea este o opțiune. Este dreptul meu de a alege ce anume substanțe, asupra cărora nu am niciun control, doresc sau nu, sa le introduc în corp. Obligativitatea aduce multe probleme: sunt copii victime ale vaccinarii. Ce facem cu ei? O astfel de lege ii poate ucide pe acești copii. Ce facem cu copiii cu autism? Știm deja ce conțin vaccinurile. O nouă doză de vaccin administrat unui copil cu autism (un rapel în jurul vârstei de 5 ani) îl scurtcircuitează. Adică tot ce au încercat părinții și specialiștii să realizeze până atunci cu un copil cu autism, o nouă doză de neurotoxine îl poate aduce de unde a plecat sau mai rau. Ce facem cu copiii cu epilepsie? Dar cu cei cu boli auto-imune?” Ani Crețu, actriță la Teatrul pentru copii Ion Creangă, http://www.teatrulioncreanga.ro/ro/despre-noi/artisti.

„Dreptul la educație este un drept garantat prin Constituție fiecărui cetățean român. Sancțiunile prevăzute de acest proiect de lege nu reprezintă altceva decât o manipulare, șantajare sau amenințare a părinților să accepte vaccinarea copiilor lor, punându-se în vedere chiar riscul ca părinții care refuză vaccinarea să fie acuzați de "rele tratamente aplicate minorului". Mai mult, se încearcă concomitent intimidarea - prin retragerea dreptului la liberă practică - medicilor care respectă deciziile informate ale părinților și nu recomandă în mod agresiv vaccinarea! În concluzie, vaccinarea TREBUIE să rămână doar la stadiul de recomandare și nu o impunere/obligație.” Irina Thiery, președinte Lion Mentor Association, http://www.lionmentor.ro.

"Decizia informată a pacientului este parte a fundamentului relațiilor medic-pacient. O lege a obligativității vaccinurilor și a oricărei obligativități privind orice alt tip de tratament, încalcă flagrant acest drept al pacientului! Ce relevanță ar mai avea, în contextul existenței unei obligativități, informarea pacientului, dacă libertatea de a decide îi este luată? Acest demers al propunerii obligativității ne spune că, de fapt, interesul și binele pacientului, așa cum îl vede acesta, prin prisma informațiilor și experienței proprii, sunt desconsiderate! Astfel, se urmărește stabilirea unui precedent pentru încălcarea viitoare a altor libertăți ale cetățeanului"Cosmina Avram, Asociația Pro Decizii Informate.

„Asociația noastră militează, printre altele, pentru susținerea părinților în îngrijirea, creșterea și educarea copiilor, asigurarea respectării și promovării cu prioritate a interesului major al copilului ca ființă umană, încă de la concepție, în contextul asigurării respectării drepturilor fundamentale ale părinților în privința creșterii, îngrijirii și asigurării dezvoltării copiilor lor.

Din aceasta perspectivă, considerăm că inițiativa legiferării obligativității vaccinării este esențialmente, ilegală și abuzivă. Concret, această obligativitate echivalează cu anularea drepturilor și îndatoririlor parentale prin forța coercitiva a statului. Atât ingerința statului în prerogativele esențiale ale părinților în privința creșterii și îngrijirii copiilor lor, cât și consecințele pe care refuzul vaccinării l-ar avea în privința acestora, conform afirmațiilor vehiculate în presă de către autorități, sunt contrare întregului cadru legislativ în vigoare, la nivel de lege organică, de Constituție și de tratate internationale." Alexandra Oberschi, președinte Asociația Juriștilor pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților.

"Mai bine mor decât să se facă educația sexuală care ucide sufletul și vaccinarea care ucide trupul copiilor noștri!” Marcel Bouroș, președinte Fundația Sf Martiri Brâncoveni.

„Efectuarea cu forță a unui tratament medical asupra unei ființe ar constitui o acțiune de esență totalitară, fascistă, amintind de ororile petrecute în timpul celui de-al doilea război mondial, și este șocant ca într-o democrație poate fi gândită și dorită a fi pusă în aplicare o astfel de lege! Ridic împotriva legii vaccinării obligatorii obiecții juridice, morale, etice, religioase și de conștiință, aceasta încălcând drepturile mele, fundamentale din punct de vedere juridic, și lezându-mi principiile morale, etice și de conștiință, precum și credința religioasă. Este regretabil faptul că Ministerul Sănătății a ales să pună în dezbatere publică un proiect de lege care conține articole ce încalcă prevederi din Convenția Drepturilor Omului și din Constituția României, în Săptămâna dinaintea Paștelui, într-o perioadă în care sunt zile de sărbătoare creștină, zile de vacanță, mulți români fiind plecați de la domiciliu. Consider acest fapt o încălcare a dreptului lor la informare, având în vedere timpul aproape inexistent rămas pentru a-și face cunoscute opiniile asupra acestui proiect de lege!” Irina Sevastia Iordăchescu Vasiliu, Artist liric.

„Presa amintește o cifră amețitoare de câteva zeci de mii de români care au căpătat infecții intraspitalicești  în spitalele noastre în ultimii 20 de ani, însă noul guvern este preocupat să soluționeze întâi problemele sistemului sanitar, obligând părinții să își vaccineze copiii. Nici măcar părinții care susțin vaccinarea nu sunt de acord cu obligativitatea administrării injecției și atunci nu înțeleg de ce s-ar impune coerciția. Ministerul Sănătății și-a fundamentat acest proiect de lege prin cele 21 de decese asociate epidemiei de rujeolă existente în România, însă autoritățile nostre nu au menționat un lucru extrem de important. Majoritatea pacienților decedați erau imunocompromiși, ca atare nu puteau fi vaccinați conform calendarului actual al vaccinării. De altfel, ar fi putut să intre în neființă și după căpătarea unei banale răceli.” Nutriționist Dumitru Balan, www.vindecadai.ro.
„Citiți cu atenție sinistrul proiect de lege propus de către Ministerul Sănătății. Aflați că, în viziunea celor care l-au redactat, copiii nevaccinați sunt considerați a fi un pericol pentru cei vaccinați. Nu contează dacă acel copil nevaccinat este clinic sănătos, el este considerat un „pericol” pentru cei vaccinați (și, teoretic, imuni la bolile împotriva cărora au fost vaccinați). Așadar, dacă ai un copil nevaccinat, Ministerul Sănătății aruncă Constituția la gunoi și vrea, printr-o (fărăde)lege, să i se refuze dreptul la educație pe motiv că cel nevaccinat i-ar putea îmbolnăvi pe cei vaccinați și imunizați (cel puțin teoretic). Mai contează că cel nevaccinat este clinic sănătos, iar istoricul lui medical în nici un caz nu este mai încărcat decât al altor copii vaccinați? Nu contează, afară cu el din gradiniță și școală, asta cere Ministerul Sănătății!” Stoian George-Daniel, doctor in economie.

„Vaccinarea obligatorie este o propunere totalitară si impotriva tuturor principiilor medicale, juridice, etice, deontologice si de bun simt. Personal nu pot crede ca asa ceva este adus ca propunere legislativa.” Mircea Puscasu, medic, președinte al Asociației Bucovina Profundă, membru al Federației ProVita Ortodoxă.
„Având în vedere riscul individual și lipsa de dovezi care arată că copilul vaccinat ar fi mai sănătos, europenii trebuie să aibă libertatea de a lua decizii informate în ceea ce privește vaccinarea. Ca atare, vaccinarea obligatorie trebuie să fie eliminată în toate țările europene și nu are voie să fie introdusă în nicio altă țară. Vaccinarea forțată este o încălcare a drepturilor noastre fundamentale.” Felicia Popescu, membru European Forum for Vaccine Vigilance.

Vaccinarea obligatorie, cu amenzi, ostracizare, procese sau pedeapsa cu închisoarea pentru nerespectare, contravine Declarației Universale a Drepturilor Omului, fiind o încălcare a demnității umane și protecției integrității corporale.

1. Conform deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului din 2002, "ca tratament medical involuntar, vaccinarea obligatorie intră în coliziune cu dreptul la viața privată garantat de articolul 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale" [Attorney Philippe A.P.M. Van Langendonck, The Protection of The Physical Integrity and The Principle of Inviolability of The Human Body Regarding Compulsory Vaccinations, paper presented at the 19th World Congress of Medical Law (Maceio, Brazil) August 2012, p.3].

2. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede la articolul 3:
„Dreptul la integritatea persoanei
Orice persoană are dreptul la respectarea integrității sale fizice și mentale. În domeniile medicinei și biologiei, trebuie respectate în special: (a) consimțământul liber și informat al persoanei în cauză, în conformitate cu procedurile prevăzute de lege.”

3. Potrivit Curții Supreme a SUA, "Vaccinurile sunt inevitabil nesigure". [http://www.supremecourt.gov/opinions/10pdf/09-152.pdf] Ca atare, vaccinarea obligatorie implică automat faptul că unii copii vor fi vătămați. Prin urmare, părinții ar trebui să aibă posibilitatea și să fie încurajați să ia o decizie informată pentru copiii lor și să înțeleagă riscurile complete ale vaccinării și refuzului vaccinării”, spun cei de la APC.

Sursa: www.activenews.ro

sâmbătă, 22 aprilie 2017

ALARMĂ în privința unui atac TERORIST de proporții

ALARMĂ în privința unui atac TERORIST de proporții. E mai PUTERNIC decît cel NUCLEAR: 30 de milioane de VICTIME
 

Bill Gates, unul dintre cei mai bogați oameni dinlume, avertizează asupra unui pericol imens: teroriștii sunt pregătiți să atace cu arme biologice.
Un atac cu arme biologice, spune miliardarul, ar fi mult mai devastator inclusiv decît un atac nuclear. Dacă teroriștii nu vor fi anihilați, iar aceștia au de gînd să pună în practică un asemenea plan, numărul victimelor ar ajunge la 30 de milioane, crede Bill Gates.

Înainte de a ţine discursul de la Royal United Services Institute din Londra (RUSI), fondatorul Microsoft a declarat că teroriştii au posibilitatea sa recreeze diverse boli, cum ar fi variola, pentru a crea haos. „Bioterorismul este un risc mult mai mare decât o epidemie” a declarat el pentru The Telegraph.

La începutul acestui an el a avertizat liderii mondiali că o epidemie ar putea distruge milioane de oameni, spunând că există o probabilitate ca acest lucru să se întâmple în următorii 10-15 ani.

„Nici măcar un incident cu arme nucleare nu ar putea provoca peste 10 milioane de decese. Cel mai mare risc ar proveni dintr-o epidemie naturală sau dintr-un eveniment intenţionat provocat de infecţii bioteroriste. Oamenii de ştiinţă au declarat că un agent patogen care se deplasează rapid poate distruge mai mult de 30 de milioane de oameni în mai puţin de un an”, a spus Bill Gates.

sursa

Două berze din județul Cluj clocesc ouăle în zăpadă. Le puteți vedea LIVE non-stop

Pe site-ul clujbird.ro pot fi urmărite cele două berze, non-stop. Ornitologii sunt de părere că ouăle nu sunt puse în pericol și asta pentru că unul dintre părinți are tot timpul grijă să fie acoperite.


De opt ani vine în fiecare primăvară într-un sat din apropiere de Cluj-Napoca şi o asociaţie pentru protecţia păsărilor a considerat că devotamentul zburătoarelor merită răsplătit. Aşa că lângă cuib au instalat o cameră de filmat ce transmite în direct tot timpul. Berzele nu par deranjate că le lipseşte intimitatea, iar localnicii sunt fericiţi că le pot vedea şi din casă.

Camera de supraveghere a fost instalată la sfârşitul lunii trecute, înainte de întoarcerea locatarilor. Primul a ajuns în cuib masculul. Femela a sosit la Vlaha trei săptămâni mai târziu şi curând a depus și primul ou.

Szabo Zoltan, coordonatorul proiectului: „Barza este o pasăre sălbatică care totuși trăiește între noi, între oameni și ne-am gândit că ar fi o oportunitate extraordinară să arătăm ce se întâmplă într-un cuib de animal sălbatic”.

Asociaţia care transmite pe internet viaţa păsărilor îşi propune să adune şi informaţii despre populația de berze din zona Munțiilor Apuseni.

Szabo Zoltan, coordonatorul proiectului: „Ceea ce este interesant că împrejurimile sunt pline de berze care tot caută un loc de cuibărire și sunt frecvente bătăliile în jurul cuibului”.

Sătenii din Vlaha sunt încântați de idee și admit că din când în când trag cu ochiul la casa berzelor.

Coordonatorul proiectului ofertă pe pagina de internet și explicații, în română, engleză şi maghiară, despre viața berzelor din satul Vlaha.

Sursa: Digi24

joi, 20 aprilie 2017

Stire pe scurt: ATAC ARMAT la Paris, pe Champs Elysees

ATAC ARMAT la Paris, pe Champs Elysees. Un polițist a fost ucis, altul rănit. Reacția lui Donald Trump

Un polițist a fost ucis, iar un altul rănit în urma unui incident armat care a avut loc pe bulevardul Champs Elysees din Paris, anunță BBC.

„Ce pot să spun? Este un lucru groaznic ceea ce se întâmplă astăzi în lume. Dar pare a fi un atentat terorist”, a mai spus președintele american în timpul unei conferințe de presă comune cu premeierul italian Paolo Gentiloni, la Casa Albă.
 
video aici

Martorii lui Iehova, INTERZISĂ în Rusia și trecută pe lista organizațiilor extremiste


 

Curtea Supremă din Rusia a decis că Martorii lui Iehova este organizație extremistă, iar toate proprietățile sale trebuie să fie predate statului, anunță Reuters.

În plus, Ministerul de Justiție a emis un ordin prin care să fie închis sediul central al organizației aflat aproape de Sankt Petersburg.

Conform agenției ruse Interfax, care citează un reprezentant al Martorilor lui Iehova, aceasta va face recurs la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Acesta a mai susținut că prin decizia justiției va fi îngrădită libertatea religioasă pentru cei circa 175.000 de adepți ai acestei comunități în Rusia.

De altfel, mai multe publicații ale organizației au fost incluse într-o listă cu literatură extremistă interzisă, iar procurorii au acuzat în mai multe rânduri că Martorii lui Iehova este un cult religios distruge familii, alimentează ura și amenință viețile oamenilor.

sursa

“Ne-au dus la închisoarea de copii!”



“Ne-au dus la închisoarea de copii!” Apel disperat la ONU al copiilor doctoriţei românce din Finlanda

<< Apoi ne-au dus la casa de copii, de fapt la închisoarea de copii.

Am fost luați cu forța,bătuți și chinuiți. Când ne-au dus la niște lucratori sociali,aceștia ne-au spus că ne vor duce sa locuim la Petri. Am sunat de multe ori la 112. Ne era frica de ce o sa ne facă Petri. Când a aflat Petri că am sunat la 112 a început sa tipe la Maria ca „ce ati făcut?”El s-a repezit la noi pe scări în sus ,ne-a luat telefoanele și ne-a spus ca ne duce la casa de copii.

Eu și Maria am spus ca acolo e mai bine decât cu el>> – nu e un text de ficţiune ci o parte a copilăriei relalată de Mihai, băiatul doctoriţei românce Camelia Smicală (căreia statul finlandez i-a luat cei doi copii după reclamaţia tatălui).

Fragmentul de mai sus face parte dintr-o scrisoare pe care băieţelul a scris-o pentru ONU – Comisia pentru Drepturile Copilului. O scrisoare similară a scris şi sora lui, Maria, din care, spicuim: << Petri l-a bagat pe fratele meu cu capul sub apă si a aruncat-o pe sora mea mai mare pe scări>>.

Mai jos, ambele scrisori ale celor doi copii de 9 şi 10 ani, traduse din finlandeză în româneşte de mama lor:

Continuarea pe www.vestea.net
sursa

miercuri, 19 aprilie 2017

Jocul „Balena Albastră”, demontat. De unde a plecat totul

 

Site-ul Snopes.com, responsabil pentru verificarea informațiilor controversate sau cu sursă incertă, a demontat mitul potrivit căruia jocul „Balena Albastră” ar fi responsabil de moartea a peste 130 de tineri din Rusia. Potrivit sursei citate, deși unele grupuri de pe rețele de socializare sunt blamate că promovează sinuciderea, de fapt tinerii cu tendințe suicidale frecventează anumite grupuri sau site-uri de interes.

Originea jocului „Balena Albastră”

În februarie 2017, mai multe site-uri de limbă engleză și-au îndreptat atenția asupra unui „joc suicidal” care ar fi responsabil de moartea a peste o sută de persoane din Rusia. Având mai multe nume, însă cel mai popular fiind „Balena Albastră”, jocul presupune îndeplinirea a 50 de cerințe care mai de care mai ciudate, ultima fiind sinuciderea. Astfel, participantul ar fi câștigat jocul.

Originea numelui ar veni de la faptul că, uneori, balenele eșuează pe țărm și mor. Însă, totul s-a rostogolit pe site-urile de limbă engleză de la o interpretare greșită dintr-un articol de pe Novaya Gazeta, publicat în mai 2016 în limba rusă.

În articol se preciza despre zeci de copii care s-au sinucis într-o perioadă de numai șase luni, iar mulți dintre aceștia aveau cont pe site-ul de socializare VK.com - varianta rusă a Facebook-ului.

Cu toate acestea, o investigație a jurnaliștilor de la Radio Europa Liberă a dovedit că nu există o legătură certă între sinucideri și acestă comunitate de pe Internet.

„În timp ce Internetul rusesc se umple de conturi ale tinerilor care joacă sau caută să îl joace, iar fotografii șocante cu tineri are se rănesc singuri apar pe acest hastag, niciun deces din Rusia sau Asia Centrală nu a fost legat definitiv de Balena Albastră”, scriu jurnaliștii de la Radio Free Europe.

Mai mult, un site independent de știri în limba rusă din Letonia – meduza.io – a criticat articolul de pe Novaya Gazeta pentru că făcea o legătură facilă între comunitatea de pe VK.com și numărul de sinucideri.

Potrivit jurnaliștilor letoni, e mai logic de presupus că tinerii depresivi sau cu tendințe de suicid sunt atrași în acele grupuri tocmai pentru că au același „interes”, decât că sunt împinși să recurgă la acest gest.

Din datele publicate de procurorul general al Rusiei, 62% dintre sinuciderile din rândul adolescenților sunt cauzate de certurile din familie și stresul de zi cu zi, conflictele cu profesorii, cu colegii, cu prietenii și de frica de violență din partea adulților.

Potrivit statisticilor UNICEF, numărul sinuciderilor crește „în vremuri de criză economică și schimbări sociale puternice”. De exemplu, în Rusia numărul sinuciderilor a crescut în perioada 1987-1994, când a căzut URSS.

Snopes.com mai arată că aceste grupuri de pe VK.com s-au format în special după moartea unei tinere pe nume Rina Palenkova. Ea a postat un selfie cu mesajul „Adio” înainte să se sinucidă din cauza problemelor cu iubitul ei. Imaginea a circulat pe rețele de socializare și tânăra a devenit o figură centrală în rândul acestor comunități de tineri cu tendințe suicidale.

Membrii grupului “Sea of Whales” au împrăștiat zvonul că Rina Palenkova ar fi fost membră a unei secte și au continuat prin distribuirea de imagini sau clipuri cu tentă suicidală.

Potrivit sursei citate, autoritățile ar trebui să fie îngrijorate de astfel de comunități care venerează și încurajează sinuciderea, în condițiile în care Rusia are o rată mare a sinuciderilor în rândul minorilor. De exemplu, 461 de adolescenți și-au luat singuri viața în 2013.

sursa

Nadejde si responsabilitate cu privire la rapire


Răpirea este următorul mare eveniment pe care îl așteaptă Biserica lui Isus Cristos. Ce nădejde poate avea ea în acest sens și ce responsabilitate avem noi în ceea ce privește revenirea Domnului Isus?

Nădejdea cuprinde cinci încurajări. Iată prima încurajare: «Și aceasta cu atât mai mult cu cât știți în ce împrejurări ne aflăm. Este ceasul să vă treziți în sfârșit din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut» (Rom. 13,11).

Cu fiecare zi ce trece ne apropiem tot mai mult de revenirea Domnului Isus. Apostolul Pavel vorbește despre momentul prezent, referindu-se la oamenii care au fost deja mântuiți de Domnul (înnoiți spiritual) și le transmite nădejdea în salvarea trupului la răpire, respectiv la înviere. Revenirea lui Isus pentru a-si lua acasă Biserica reprezintă încheierea procesului de mântuire a copiilor lui
Dumnezeu. Am putea spune că aceasta este salvarea finală sau desăvârșirea mântuirii. Procesul de mântuire, care a început odată cu înnoirea spirituală, va culmina prin transformarea trupului și intrarea în slava lui Dumnezeu.

În momentul convertirii ne-a fost înnoit sufletul, în timp ce la răpire ne va fi transformat și trupul: «Nu numai ea, dar și noi care avem cele dintâi roade ale Duhului suspinăm în noi și așteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru» (Rom. 8,23). Prin urmare, tot ceea ce este pământesc, tot ceea ce ne constrânge prin natura trupească, toate slăbiciunile noastre (cum ar fi procesul de îmbătrânire, înclinația spre păcat, suferința, lacrimile, necazurile) vor fi transformate într-o slavă veșnică. Apostolul Pavel a relatat că noul nostru trup va fi pe măsura gloriei cerești, așa cum trupul păsărilor este potrivit pentru aer, al dobitoacelor pentru pământ, al
peștilor pentru apă, iar trupul oamenilor pentru această lume (citiți în acest sens 1 Cor. 15,39-49).

Cea de-a doua încurajare: «Cetățenia noastră este în ceruri, de unde Îl și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos. El va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Și supune toate lucrurile» (Fil. 3,20-21).

Aș vrea să subliniez cuvântul «cetățenie ». Un lucru minunat referitor la Biblie este acela că Scriptura oferă întotdeauna siguranță. Cetățenia este un drept legal pe care un stat îl oferă membrilor lui. Ca cetățean german, eu am dreptul de a locui în Germania și nimeni nu are voie să mă alunge de acolo. Sunt un copil al acestui popor. Ca cetățean al cerului, am dreptul de a locui în Împărăția lui Dumnezeu, deoarece prin Mântuitorul Isus Cristos am devenit un copil al lui Dumnezeu.

Noi ne naștem în mijlocul unui popor, al unui stat. la fel, în momentul nașterii din nou, ne naștem și în Împărăția cerurilor. Domnul Isus ne-a câștigat dreptul de a fi cetățeni ai cerului. Prin El ni s-a acordat acest har, el este garanția noastră, semnătura divină, autentificarea, pașaportul, dacă vreți. Acum Îl așteptăm pe Domnul Isus să revină pentru a ne lua acasă în Împărăția în care a pregătit locuințe pentru noi.

Cea de-a treia încurajare: «Să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Cristos. El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune» (Tit 2,12-14). Fericita nădejde este în directă legătură cu apariția Domnului Isus Cristos, care este Dumnezeul și Salvatorul nostru.

A fi fericit este cea mai puternică imagine pentru mântuirea și unitatea cu Dumnezeu. Fericirea este termenul care descrie atingerea celui mai înalt bine, care se află dincolo de posibilitățile omului. Binele cel mai de preț este Dumnezeu Însuși. Din acest motiv,
fericirea aceasta lasă mult în urmă orice bucurie umană. Prin urmare, unirea cu Dumnezeu prin venirea Domnului Isus
este nădejdea noastră fericită.

Cea de-a patra încurajare: «Să vă dea odihnă atât vouă, care sunteți întristați, cât și nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui» (2 Tes. 1,7).

Biblia ne explică faptul că, la revenirea Domnului Isus pentru înviere și răpire vom intra mai întâi în odihnă,
pentru ca mai târziu să apărem cu îngerii puterii Sale în slavă. Aceasta înseamnă că vom ajunge la odihnă față de toate încercările luptei credinței și vom avea parte de biruința finală. Vom fi eliberați de toate suferințele, necazul nostru va lua sfârșit, viața va ajunge la împlinire, ținta finală a credinței noastre fiind în
sfârșit atinsă.

Când Domnul Isus Cristos a înviat din morți, se spune că ștergarul Lui se afla împăturat singur într-un loc anume în mormânt: «Ștergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâșiile de pânză, ci făcut sul și pus într-un alt loc singur» (Ioan 20,7). Acest lucru este amintit deoarece ștergarul, un semn al muncii, al luptei, al trudei și al lucrului zilnic, era pus acum deoparte. Domnul Isus a câștigat lupta, aducând biruința și odihna. El a împlinit lucrarea în locul nostru, oferindu-ne astfel odihna sufletească, o odihnă altminteri imposibilă dacă noi ar fi trebuit să ne obținem singuri mântuirea: «Cine intră în odihna Lui, se odihnește și el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale» (Evrei 4,10).

«Cea de-a cincea încurajare: Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Cristos din morți la o nădejde vie și la o moștenire nestricăcioasă și neîntinată, care nu se poate veșteji, păstrată în ceruri pentru voi. Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi» (1 Petru 1,3-5).

Moștenirea veșnică pe care ne-o oferă Domnul Isus Cristos este păstrată pentru noi în cer, iar noi suntem păstrați pentru această moștenire. Nu este lucrul acesta minunat? Biblia oferă întotdeauna siguranță. Nu puterea noastră ne ocrotește, ci puterea lui Dumnezeu, atotputernicia Lui, omnisciența și omniprezența Sa. Ne putem încrede cu toată ființa în această putere a lui Dumnezeu, acționând însă în mod corespunzător în viața de zi cu zi.

Sursa: Asociatia Strigatul de la miezul noptii; pentru mai multe informatii, scrieti la smn@inext.ro”.
Publicat in Sfarsitul vremurilor

Descrierea unui credincios

 Un adevărat credincios este o ciudăţenie.
 El are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu L-a văzut;
 Îi vorbeşte cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-L poate vedea;
el se aşteaptă să meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva;
se goleşte singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva;
recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept;
se coboară pentru a fi ridicat;
este cel mai puternic atunci când este cel mai slab;
este cel mai bogat când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău.
El moare pentru a putea trăi;
el pierde pentru a putea câştiga; dăruieşte la alţii, pentru a păstra pentru el.
El vede nevăzutul; el aude neauzitul şi cunoaşte necunoscutul!
Ţie ţi se potriveşte o astfel de descriere? Eşti un adevărat credincios?

A. W. Tozer

marți, 18 aprilie 2017

13 motive pentru care comunicarea nu-i pentru tine

Acest articol este pentru tine, însă nu ştiu dacă te va face prea fericit. Pentru că, ghici ce, comunicarea (facultatea sau meseria) nu este pentru toţi. Dar asta nu e nicio tragedie, să ştii.

Nici medicina nu e pentru toţi. Nici dreptul nu e. Nici arhitectura, nici programarea, nici design-ul grafic. Cu atât mai puţin artele. Deci nu ar trebui să iei ceea ce vei citi în continuare ca pe un motiv de panică şi supărare (în cazul în care ai să te regăseşti). Dimpotrivă, ar trebui să te bucuri dacă descoperi că ai greşit, pentru că încă mai ai tot timpul din lume să te răzgândeşti şi să faci un lucru care îţi place cu adevărat şi pentru care eşti potrivit. Fiecare din noi ar trebui să aibă acest drept, în cele din urmă, nu-i aşa?
Aşadar, să începem cu veştile proaste. 13 la număr:

1. Comunicarea nu e pentru tine dacă ai fost împins de la spate de părinţi sau dacă ai început acest drum mai mult ca un compromis, renunţând la ceea ce iubeşti de fapt 

Nimic nu se poate face bine cu forţa sau cu jumătate de suflet în altă parte. Nici cu motivaţia activată la 50% din capacitate. Exclus! Oricât de mult ai încerca să faci ceva fără pasiune nu vei reuşi decât să fii, cel mult, mediocru, şi nu cred că asta îţi doreşti o viaţă întreagă, nu-i aşa? Renunţă şi renunţă repede dacă ăsta e motivul pentru care vrei o carieră în comunicare!

 2. Comunicarea nu este pentru tine dacă până te-ai hotărât să dai la facultate (jurnalism, comunicare şi relaţii publice, advertising) sau până ţi-ai început cariera de comunicator, cărţile nu ţi-au fost cel mai bun prieten 

Nu ţi-a plăcut niciodată literatura? Ai considerat-o o pierdere de timp şi tot ce ai citit în generală sau liceu s-a rezumat la nişte reviste mai mult sau mai puţin de specialitate, la cărţile obligatorii fără de care nu puteai să treci clasa şi la afişele de la metrou? Ai fost întotdeauna atras mai mult de partea reală (matematică/ fizică) decât de limba şi literatura română, dar ţi-a fost prea lene să studiezi ce îţi plăcea. Renunţăăăă! Şi fugi repede cu gândul de la asta. Oamenii care scriu exemplar au un mic secret: au citit de au duduit. Şi asta pentru că le-a plăcut. Nu din obligaţie. N-ai să ai cum să ajungi din urmă un puşti / puştoaică care din clasa a V-a a rupt biblioteca în două şi nu sunt deloc subiectivă când îţi spun asta. Poţi să începi acum, dar, ca şi la balet sau la gimnastică, ai să realizezi că e un picuţ cam târziu. Nu imposibil, dar târziu.

3. Comunicarea nu este pentru tine dacă nu eşti prieten cu gramatica şi nu iubeşti în toată profunzimea ei limba română (LITERARĂ, cu diacritice, expresii şi tot neamul) 

Scrii, în general, cu „tz”, „sh”, îţi place romgleza, mai uiţi că există diacritice, nu citeşti nimic din ceea ce scrii pe vreo reţea socială oarecare de două ori înainte să postezi, crezi că oricine greşeşte din plin şi că virgula e doar un detaliu? În plus, încă mai crezi că „locaţie” se referă la un loc anume şi „punctual” înseamnă punct cu punct. Te rog din suflet: învaţă rapid şi nu mai scrie până nu înveţi! Distrugi şi alte minţi încă necoapte. După, poate-poate, mai ai o şansă. Deşi, dacă suferi de aceste lucruri, eu zic că ne întoarcem, din nou, la punctul numărul 1: nu ai citit suficient. Deci, te rog din suflet, pentru binele tău şi al altora: renunţă la idee!

4. Comunicarea nu e pentru tine dacă vrei să te îmbogăţeşti din asta 

Ai auzit că se câştigă bine de tot în comunicare şi crezi că o să dai lovitura? Aici vine vestea cea mai tristă pentru tine. Cineva te-a minţit, pe undeva. În România, în comunicare nu se câştigă bine. Cel puţin nu în primii 5 ani după ce ai ieşit de pe băncile facultăţii sau nu din poziţia de angajat. În afară, pe de altă parte, trebuie să mânuieşti o limbă străină la perfecţie şi, chiar şi acolo, sunt domenii mult mai bine plătite. Ca să îţi faci o idee, în România, dacă porneşti din agenţie (ceea ce îţi şi recomand) probabil că vei începe cu 300-400 de euro, dacă eşti mega norocos. În presă, jalea e şi mai jale la început. Dar ceea ce trebuie să ştii este că şi pentru banii ăştia ai să cauţi ceva când nu ai experienţă. Nu-ţi recomand să aştepţi să termini facultatea ca să faci un internship sau să te angajezi. O să plângi cu lacrimi de crocodil după. Dacă ajungi manager de comunicare, la un moment dat, după mulţi ani pierduţi într-o corporaţie, pentru că în agenţie după ce înveţi mult vei realiza că nu-ţi mai ajung banii, poţi ajunge aşa în 6-10 ani la peste 1000-1500 de euro. Dar, la fel, numai şi numai în cazul în care eşti foarte bun şi mega norocos. Când te gândeşti că salariile în IT middle-level încep uneori de la suma asta, te mai motivează la fel de mult?

5. Comunicarea nu este pentru tine dacă o consideri doar un „job” 

Îţi faci treaba bine, o faci pentru bani sau pentru siguranţă şi după ce vii acasă nu mai vrei să auzi de comunicare? Nu ai tu un locuşor în care să scrii, un proiect personal, ceva pentru sufletul tău, pe lângă birou, legat de tema asta? Foarte bine! Ştii să diferenţiezi viaţa personală de birou şi pasiunea de muncă, asta ţi-ar spune cei mai mulţi. Eu sunt, însă, de altă părere: dacă comunicarea nu ţi-e şi mamă şi tată, mai trebuie să îţi explic de ce nu e pentru tine?

6. Comunicarea nu este pentru tine dacă nu munceşti până simţi că nu mai poţi 

Pasiune, pasiune, bine că eşti norocos şi ai aşa ceva, dar crezi că asta ţine loc de toate? Eu sper că nu. Sper că ştii că fiecare pasiune se hrăneşte şi se întreţine. Sper că ştii că fără muncă, pasiunea e ca un cadou frumos împachetat de care nu te poţi folosi niciodată. Sper că ştii că modelele tale în viaţă muncesc ca să ajungă unde sunt. Sper că ştii că fără practică pasiunea este egală cu 0. Poţi fi tu foarte bun, pasionat şi talentat, îţi spun, o să rămâi doar mic şi frustrat dacă nu munceşti şi nu înveţi constant.

7. Comunicarea nu este pentru tine dacă te supranumeşti PR 

Modă mare PR-ul ăsta, dom’le! Ştii de la ce vine? De la Public Relations şi e denumirea unei ramuri a comunicării, sau unui instrument de marketing (mai nou), sau a unui domeniu. Dar, pentru că e modă mare, a devenit şi denumirea unui job. Mulţi se supranumesc PR, şi sper să nu fii unul din ei, deşi am avut şi surprize cu “mari PR” din „agenţii consacrate”. Ştii cum e asta? E ca şi cum arhitectul s-ar numi “arhitectură”, medicul s-ar supranumi „medicină” şi avocatul „drept”. Aaaa... eşti PR Specialist, PR Manager, PR Executive, Specialist în Relaţii Publice sau lucrezi în PR? Măcar ai pornit cu dreptul.

8. Comunicarea nu e pentru tine dacă nu poţi trăi, lucra, vibra şi crea sub presiune şi cu o viteză cel puţin egală cu cea a luminii 

În comunicare totul se mişcă cu o viteză asemănătoare moriştii lui Tom, hamsterul tău din copilărie. Pe bune, nu glumesc! Trebuie să fii activ, trebuie să fii energic, trebuie să fii tare psihic, trebuie să fii pregătit pentru nervi şi tonuri ridicate, trebuie să fii pregătit pentru critică şi clienţi dificili, trebuie să fii umil şi modest până înveţi şi trebuie să fii pregătit pentru predări cu termenul IERI. Şi cu stilul asta alert, în care de multe ori vei lucra în 10 foldere în acelaşi timp trebuie totuşi să nu uiţi să fii tu, să nu te pierzi şi să nu-ţi pierzi calea. Nu te va lăsa nimeni să te pregăteşti pentru asta mai mult decât 1-2 săptămâni, aşa că, dacă vrei să lucrezi în comunicare, trebuie să fii pregătit tu, ca om, pentru asta. Ăsta trebuie să-ţi fie stilul de viaţă sau să fii o persoană extrem de adaptabilă, ca să nu fie totul resimţit apăsător ulterior.

9. Comunicarea nu e pentru tine dacă îţi place să reproduci frecvent lucruri 

Îţi plac mai mult ideile altora decât ideile tale, iar asta se întâmplă frecvent? În loc să spui tu ceva, în cuvintele tale, preferi să te foloseşti de cuvintele altcuiva, din teama de a nu greşi? Îmi pare rău să te anunţ: comunicarea nu e pentru tine. În comunicare nu trebuie să existe teamă, nu trebuie să existe lipsă crasă de încredere şi nu trebuie să existe reproducere. În comunicare ai voie să spui acelaşi lucru, pentru că, desigur, nu vei inventa tu roata, dar nu uita un lucru esenţial: trebuie să ştii să o faci în mod diferit, în stilul tău. Comunicarea bună stă în detalii mici, iar aceste detalii sunt date, în cele din urmă, de talentul şi de experienţa celui care are de transmis ceva.

10. Comunicarea nu e pentru tine dacă nu eşti organizat

 Eşti unul dintre cei care cred că domeniul comunicării seamănă mult cu haiducia, că e cool, că e super lejer şi că nu ai nevoie să fii organizat dacă lucrezi în creaţie, de exemplu? Că poate doar în PR, project management, media sau planning ai avea nevoie de o astfel de calitate? Tu ai vorbit până acum cu un creativ din ăsta, de îl admiri atât de mult şi visezi să ajungi ca el? Mă îndoiesc, căci, dacă ai fi făcut-o, ai fi auzit că şi în creaţie există deadline-uri. Uneori chiar mai scurte decât în alte părţi pentru că, ce să vezi, de cele mai multe ori trebuie să livrezi munca şi mai repede ca să îşi poată face treaba şi celelalte departamente (planning, producţie, client service etc.). În plus, trebuie să vii cu mai multe idei, şi mai multe... şi mai multe. Unele nu-i vor placea lui X, unele lui Y, iar altele, pur şi simplu, nu-s reuşite. Eii, tu crezi că aceşti supermeni ai creaţiei ar reuşi să facă toate lucrurile astea doar haiducind în creativitate, fără un program fulger, organizat bine de tot? Mai reflectează puţin dacă eşti convins de treaba asta.

11. Comunicarea nu e pentru tine doar pentru că eşti prezentabil/ă sau o prezenţă agreabilă 

Lucrând în PR şi devenind, de-a lungul timpului, destul de apropiată de mulţi colegi din presă, am aflat multe poveşti pe tema asta, despre Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosânzene care au impresia că PR-ul se face pe ochi frumoşi, prin telefoane insistente pline de milogeală sau că înseamnă să fii hostesă într-un club noaptea, să o faci pe secretara ziua şi, între timp, să te mai ocupi şi de relaţia cu presa sau de social media. Aşa, printre picături, ca fapt divers. Unele dintre ele începeau cam aşa: “A fost odată ca-n poveşti,/ A fost ca niciodată,/ O PR-istă din Popeşti/ Tare frumos machiată; / Şi era una-n clubul ei,/ Şi mai mereu rânjea/ Crezând că dacă-i văd datura,/ Eu o voi publica.”

 12. Comunicarea nu e pentru tine doar pentru că eşti hippie şi urmezi spiritul turmei 

Ai auzit că e la modă să lucrezi în comunicare şi vrei să fii şi tu în rândul lumii? Zis şi făcut, pun pariu că te-ai horărât să faci o facultate de profil sau să-ţi găseşti un job în agenţie, nu-i aşa? Dar ai gândit vreun moment, înainte să iei această decizie, doar prin prisma propriilor experienţe şi dorinţe? Nu crezi că dacă toţi merg în acelaşi sens şi dacă e îmbulzeală într-un domeniu vine şi concurenţa la pachet? Nu eşti convins că doar câţiva dintre cei care aleg asta se află, cu adevărat, în locul potrivit şi vor reuşi, în timp ce alţii se vor chinui şi vor rămâne în acelaşi punct mediocru toată viaţa? Nu ai aflat oare că oaia neagră se remarcă de mai multe ori decât oaia bălaie, chiar dacă e privită cu ochi critici şi huiduită la început? Din nou, repet, dacă o faci pentru că dă bine, dacă o faci pentru alţii, şi nu pentru tine, renunţă. Caută altceva! Vei avea numai de câştigat din asta.

13. Comunicarea nu e pentru tine doar pentru că nu ai una dintre calităţile de mai sus 

Tot ceea ce am scris mai sus nu este literă de lege. Poate că dacă nu ai o calitate, sau ai comis una dintre greşeli, încă mai ai timp să o câştigi sau să o corectezi. Asta în cazul în care nu te-ai regăsit în mai multe situaţii, ai o voinţă de fier şi, cel mai important, eşti extrem de pasionat. Altă cale nu există. În schimb, trebuie să ştii că acest domeniu este pentru tine dacă nu găseşti motiv mai frumos să te trezeşti dimineaţa decât să te apuci de treabă (şi aici nu te lăsa indus în eroare, poate că-ţi urăşti doar actualul job, colegii sau sarcinile pe care le ai, nu şi comunicarea). Mai mult, comunicarea este pentru tine dacă nu trece o zi fără să vrei să citeşti un text bun, să afli ceva nou, să te laşi mereu inspirat. Comunicarea este pentru tine dacă scrisul sau vorbitul vin de la sine, natural, fără eforturi, dacă măcar un om ţi-a spus vreodată că îl inspiri prin cuvintele tale, dacă nu poţi dormi noaptea decât tot cu gândul la asta.

Comunicarea este pentru tine dacă o consideri un dar, nu o corvoadă.
Comunicarea e pentru tine dacă te entuziasmează, dacă îţi aduce mereu satisfacţii, dacă crezi că prin asta poţi da vieţii tale şi a celor din jur tot ce ai tu mai bun.
 Dacă toată treaba asta are un sens, în adevărata accepţiune a cuvântului.
Dacă respiri prin ea.
Comunicarea este pentru tine dacă nu îţi pui mai mereu întrebarea „Ce ar fi fost dacă...?” sau „Ce ar fi dacă...?”.
Comunicarea este pentru tine dacă o simţi ca pe o motivaţie zilnică, nu ca pe o destinaţie către ceva. Comunicarea este pentru tine dacă o iubeşti. Din tot sufletul. Nu te plafona într-un domeniu care nu te pasionează doar de dragul unui motiv stupid, când poţi excela în altceva.
Comunicarea nu e pentru toţi.
Nu te lăsa păcălit.
www.madalinarascarache.ro

Citeste mai mult: adev.ro/oolis1

  www.madalinarascarache.ro 
Citeste mai mult: adev.ro/oolis1
Acest articol este pentru tine, însă nu ştiu dacă te va face prea fericit. Pentru că, ghici ce, comunicarea (facultatea sau meseria) nu este pentru toţi. Dar asta nu e nicio tragedie, să ştii.

Citeste mai mult: adev.ro/oolis1
Acest articol este pentru tine, însă nu ştiu dacă te va face prea fericit. Pentru că, ghici ce, comunicarea (facultatea sau meseria) nu este pentru toţi. Dar asta nu e nicio tragedie, să ştii.

Citeste mai mult: adev.ro/oolis1
Acest articol este pentru tine, însă nu ştiu dacă te va face prea fericit. Pentru că, ghici ce, comunicarea (facultatea sau meseria) nu este pentru toţi. Dar asta nu e nicio tragedie, să ştii.

Citeste mai mult: adev.ro/oolis1
Acest articol este pentru tine, însă nu ştiu dacă te va face prea fericit. Pentru că, ghici ce, comunicarea (facultatea sau meseria) nu este pentru toţi. Dar asta nu e nicio tragedie, să ştii.

Citeste mai mult: adev.ro/oolis1