Statele Unite au lansat un atac cu rachetă asupra unei baze aeriene din Siria

Statele Unite au lansat un atac cu rachetă asupra unei baze aeriene din Siria ca răspuns la un atac, în care se crede căt ar fi fost folosite arme chimice, asupra unui oraș aflat sub dominaţia rebelilor sirieni.

„Conţine scene care vă pot tulbura.” Cu avertizarea aceasta începe un scurt interviu cu un tânăr sirian care și-a pierdut soţia și cei doi bebeluși gemeni, în aceeași zi în care alte 20 de rude ale sale au fost ucise în cel mai recent atac chimic petrecut în Siria.

„Un avion ne-a lovit casa. Am ieșit în stradă cu soţia și copiii. Nu am simţit miros de gaz”, povestea tânărul cu privirea pierdută printre ororile pe care urma să le rememoreze. „Cineva a venit la noi și ne-a spus că și casa tatălui meu a fost lovită și că toate rudele mele sunt moarte.” Și-a lăsat la adăpost familia și a fugit într-acolo. Odată ajuns, și-a văzut tatăl, fraţii și nepoţii decedaţi, pe jos. Când l-a văzut mort pe ultimul dintre ei și-a pierdut cunoștinţa. După ce și-a revenit, s-a întors acasă, fără să își imagineze ce avea să îl aștepte. Soţia și cei doi copii de 10 luni muriseră sufocaţi cu gaz. În faţa microfonului BBC, tânărul a izbucnit în lacrimi inconsolabile. „Allah să se răzbune”, plângea tânărul. „Am plecat să îi ajut pe alţii și am crezut că ai mei sunt bine. Scumpii mei… Ce vină au avut ei? Au plecat și nu am avut parte de ei. Scumpii mei… Allah să îi primească.”

Atacul chimic

Potrivit Directoratului pentru Sănătate din Idlib (instituţie controlată de opoziţie), circa 84 de civili, între care 27 de copii și 19 femei, au fost uciși marţi în presupusul atac chimic petrecut în provincia Idlib din nord-vestul Siriei. Observatorul sirian pentru Drepturile Omului din Marea Britanie ridică însă numărul celor decedaţi la 86. Sute de alte persoane au supravieţuit, deși prezentau simptome tipice reacţiei la o substanţă neurotoxică. Orașul Khan Sheikhoun, asediat de rebeli a fost principala ţintă a atacului.

Mai mulţi oficiali occidentali au declarat că în spatele atacului aerian se află guvernul sirian condus de Bashar al Assad. Armata siriană a negat vehement că ar fi recurs la utilizarea armelor chimice, în timp ce oficiali ai principalului aliat al Siriei, Rusia, au declarat că atacul a lovit un depozit plin de muniţie chimică, aflat sub controlul rebelilor.

Surse medicale siriene citate de BBC spun că au intervenit la scurt timp de la atac și că victimele pe care au căutat să le ajute prezentau simptome precum: iritaţie severă a ochilor, insuficienţă respiratorie gravă și asfixiere.

Miercuri, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declarat că posibilitatea ca în atac să fi fost folosite arme chimice este „amplificată de o aparentă lipsă totală de răni externe raportate în cazurile care prezentau o instalare galopantă a unor simptome precum tulburarea respiratorie acută ca principală cauză a decesului.”
 
Atacul SUA

La ora 04:40 (ora Siriei), două nave militare americane aflate în Marea Mediterană au lansat atacul cu 49 de rachete Tomahowk. Președintele american Donald Trump a declarat că acestea au lovit baza aeriană Shayrat, considerată sursa atacului de marţi. Aceasta a fost prima ofensivă militară directă condusă de americani împotriva forţelor comandate de președintele sirian. Rusia a condamnat acţiunea militară calificând-o, potrivit purtătorului de cuvânt al președintelui Vladimir Putin, drept „un act de agresiune împotriva unei naţiuni suverane”. O declaraţie din partea Pentagonului a făcut public faptul că armata rusă a fost anunţată dinainte cu privire la atacul american. La rândul său, președintele american l-a numit pe președintele Assad un „dictator”, care „a lansat un atac oribil cu arme chimice asupra civililor nevinovaţi”. Trump a adăugat că acţiunea militară pe care a ordonat-o a fost „de un interes vital pentru securitatea naţională” a Americii, pentru a preveni și împiedica răspândirea și utilizarea armelor chimice și că „lansează un apel către toate naţiunile civilizate să ni se alăture în demersul de a pune capăt acestui măcel și acestei vărsări de sânge în Siria și, de asemenea, să eliminăm orice fel și orice tip de terorism”.
 
Reacţiile

Oficialii ţărilor occidentale s-au arătat în favoara acţiunii întreprinse de americani. Președintele Consiliului European, Donald Tusk, a declarat că „UE va colabora cu SUA pentru a pune capăt brutalităţii din Siria”. Franţa și Germania au emis o declaraţie comună prin care au transmis că „președintele Assad este singurul responsabil pentru această evoluţie. Utilizarea repetată a armelor chimice și crimele sale împotriva propriului popor cer sancţiuni pe care Franţa și Germania le-au solicitat deja din vara anului 2013, după masacrul de la Ghouta.”

Oficialii din Italia, Polonia, Turcia, China, Australia au luat de asemenea o poziţie de susţinere faţă de acţiunea americană, condamnând utilizarea armelor chimice.

Iranul, în schimb, a condamnat „orice acţiune unilaterală” fiindcă aceste măsuri „vor consolida teroriștii în Siria… și vor complica situaţia în ţară și în regiune”.
 
Surpriza

Atacul american i-a luat prin surprindere pe analiști. Revista The Economist și-a retras de pe site analiza care titra: „Cea mai recentă utilizare a armelor chimice în Siria este puţin probabil să modifice traiectoria războiului.”

Deși șeful diplomaţiei americane, Rex Tillerson, promisese joi un „răspuns adecvat” presupusului atac chimic de marţi din Siria, el nu a menţionat totuși o acţiune precisă. Mai mult, Donald Trump are un istoric generos de declaraţii publice împotriva unui atac în Siria, cele mai multe dintre ele condamnând declaraţii ale administraţiei Obama care sugerau o astfel de direcţie.

„Nu atacaţi Siria, reparaţi SUA”, posta Donald Trump pe contul său de Twitter, la 5 septemebrie 2013. Ziarul The New York Times a numărat peste doisprezece mesaje pe reţeaua socială, publicate în 2013 și 2014, în care Trump repeta recomandarea: „Siria NU este problema noastră” și îi transmitea direct președintelui Obama „să nu atace Siria” pentru că această acţiune „nu are niciun avantaj, în schimb are dezavantaje uriașe”.

Mai mult, la începutul campaniei sale electorale, Trump a menţinut o politică nonintervenţionistă: „Rusia e acum acolo. Rusia este de partea lui Assad, iar Rusia vrea să scape de ISIS la fel de mult cum vrem și noi, dacă nu mai mult, pentru că ei nu vor [ca extremiștii] să intre în Rusia”, a declarat pe atunci candidatul Donald Trump, într-un interviu acordat CNN în septembrie 2015.

Atunci când a ajuns să lupte direct împotriva candidatei Hillary Clinton, Donald Trump a mers până acolo încât să declare că politicile lui Clinton – denunţarea intervenţiei Rusiei în război și apelul la stabilirea unei zone no-fly – vor conduce la un al Treilea Război Mondial.

După ce a fost ales, Donald Trump și-a păstrat pentru o vreme poziţia: „Cred că intrarea în Siria a fost o greșeală foarte, foarte gravă. Siria, trebuie să rezolvăm problema acesta pentru că altfel ne vom lupta la infinit. Eu am o viziune complet diferită de toată lumea cu privire la Siria,” declara președintele într-un interviu acordat The New York Times.

Însă iată cum, la două zile de la atacul din Siria, „Statele Unite și-au inversat politica faţă de președintele Assad, au identificat o ţintă și au și lovit”, într-o schimbare atât de rapidă „cum rareori s-a mai petrecut”, aprecia analistul BBC Jon Sopel.

Foreign Policy remarcase însă cu ceva timp în urmă că noua administraţie americană „prioritizează viteza de răspuns” ca strategie în combaterea terorismului cu o perseverenţă atât de stabilă încât unii au început să se îngrijoreze că americanii „vor deveni victimele succesului pe front, câștigând înainte să fi plasat în puncte cheie alianţe și forţe pentru stabilizare”.
 
Logica

Mai surprinzătoare decât răzgândirea bruscă a președintelui american – care nici nu este atât de surprinzătoare din moment ce, încă din perioada candidaturii sale, s-a poziţionat ca un lider imprevizibil și chiar și-a asumat ca atu imprevizibilitatea militară – a fost atacul sirian, într-o perioadă în care Assad își consolidase puterea, cu ajutorul Rusiei, opoziţia era într-o zonă de latenţă, iar Statele Unite declaraseră că nu este o prioritate să îl înlăture.

În 2013, Siria a fost la un pas de a se confrunta cu o intervenţie americană, în urma atacului cu arme chimice. De ce ar fi riscat cu un nou atac înainte chiar de a ști ce fel de reacţie poate aștepta din partea noului președinte american? Aceste întrebări constituie, de fapt, pledoaria rușilor pentru a demonstra că atacul nu a fost comandat nicicum de Assad, care „nu ar fi făcut niciodată o mișcare atât de nebună”.

Arătând lumii că nu are nicio restricţie în privinţa tacticilor pe care le folosește, „regimul demonstrează lumii că Occidentul este impotent și slab”, este de părere Jihad Yazigi, un economist sirian care înclină de partea opoziţiei.

Răspunsul american a fost „mai degrabă simbolic” a declarat analistul ABC News, Richard Clarke, bazându-se pe mărturiile oculare ale unor surse care au spus că, înainte de atacul american, baza militară atacată a fost evacuată de personal și parţial de muniţie. „Cred că Secretarul Apărării (…) i-a dat președintelui o listă de opţiuni, aceasta fiind cea mai mică. A fost un atac ţintit, care nu a urmărit să copleșească armata siriană…” Analistul continuă speculând că președintele a dorit să se diferenţieze de predecesorul său. Ipoteza rămâne, cel puţin deocamdată, neverificată.

sursa